Pornografia de AUR, teatrul moral și ipocrizia liderilor AiURiștilor
Pornografia de AUR: când moralitatea devine spectacol
România modernă trăiește un paradox de moralitate. O parte dintre politicieni, convinși că singura cale de a salva țara este să interzică site-urile pentru adulți, a transformat lupta împotriva pornografiei într-un spectacol de neuitat. Așa s-a născut ceea ce presa satirică numește pornografia de AUR, o combinație între ipocrizia declarativă, teatrul public și propaganda moralistă care se transmite live pe toate canalele.
George Simion, liderul care preferă mănăstirile și Athosul în locul Parlamentului, a devenit simbolul acestei industrii de aparențe. În același timp, Dihania Șoșoacă a zis că l-a surprins pe George în ipostaze intime cu șoferul său, iar Gigi Becali a făcut glume publice despre orientarea sexuală a liderului AiURiștilor, menționând propuneri indecente către Miki Neamțu. Toate acestea pentru a evidenția teatralitatea moralismului.
Pornografia de AUR nu implică sexualitatea în sine, ci expunerea constantă a virtuții ca instrument politic. Este o practică în care moralitatea devine spectacol, iar fiecare gest public al liderului este interpretat ca un act de puritate absolută.
Propunerea AUR și spectacolul restricțiilor
Totul a început cu inițiativa de a limita accesul la site-urile pentru adulți, sub pretextul protecției tineretului. În loc să abordeze problema educațional, partidul a propus formulare birocratice și notificări pentru fiecare click, transformând intimitatea într-un act public. Aceasta este esența pornografiei de AUR: disciplina morală nu se aplică doar în discursuri sau predici, ci în fiecare detaliu digital al vieții cetățenilor.
Astfel, pentru tinerii care vor să navigheze liber, a fost introdus un proces de „cerere morală”, un ritual birocratic care ar putea genera un absurd continuu. Dacă s-ar aplica, aici ar interveni satira: fiecare pagină de internet blamată de partid ar putea deveni un simbol al luptei pentru curățenie morală, iar liderii protagonisti ai unei drame performative. George Simion, prin mănăstirile vizitate, apare ca personificarea sfințeniei; Dihania Șoșoacă, cu isteria sa, subliniază contradicțiile; Culmea ironiei, Gigi Becali ține morală și vorbește despre ipocrizie.
Tineretul și educația morală performativă
Un alt aspect al pornografiei de AUR este „educația morală” a tineretului AiURist. Taberele de vară pentru discipoli, oficial sau informal, devin ocazii de demonstrare a virtuții. Participanții învață cum să respecte regulile impuse de lideri, cum să fie „curați” în fața opiniei publice și cum să transforme fiecare gest într-o afișare a purității, violând niște minore.
Ironia aici este evidentă: tinerii învață moralitatea ca pe un spectacol. GS se roagă în mănăstiri și Athos devine scena în care se construiește imaginea de lider pur, DȘ face gargară, iar GB face glume despre absurditatea întregului proces, creându-se astfel un perpetuum de ipocrizie.
Moralitatea ca produs de marketing politic
În pornografia de AUR, moralitatea este tratată ca un produs: are slogan, are imagine, are distribuție și se vinde publicului larg. „Curat ca țara”, „Fără păcat, cu virtuți”, „România pură”, toate acestea devin hashtag-uri, postări pe rețele și titluri de conferințe.
Această strategie de marketing moral funcționează pentru că publicul reacționează mai intens la indignare decât la sinceritate. Astfel, GS devine simbolul performanței, DȘ simbolul bovin, iar GB amplifică grotescul prin glume care expun absurditatea moralismului declarativ.
Cum se manifestă pornografia de AUR în viața publică
1. Discursuri publice și declarații – oricare propoziție despre familie, tradiție sau religie este promovată ca virtute absolută.
2. Evenimente și vizite – mănăstirile și Athosul devin locuri de expunere morală, nu spirituală. GS devine protagonistul, DȘ observatorul ironic, GB cronicarul umoristic.
3. Rețele sociale – postările cu icoane, cruci și mesaje moralizatoare generează spectacol, nu reflecție.
4. Legislație performativă – interdicțiile pe site-uri pentru adulți devin simbolul luptei cu păcatul, dar sunt mai mult un spectacol decât o măsură practică.
Publicul și receptivitatea
Publicul asistă la tot acest spectacol cu un amestec de admirație și confuzie. Fiecare decizie sau gest al liderilor AUR este interpretat ca un act moral, iar glumele de galerie ale lui GB și urletele Dihaniei Șoșoacă ajută la menținerea unui contrast comic.
Pornografia de AUR devine astfel un instrument de control moral și cultural: nu contează ce se face, ci cum se afișează și cum se percepe. GS se roagă în Athos, DȘ comentând, GB glumind, iar cetățeanul urmărește, critic sau amuzat, totul ca pe un reality-show imoral.
România și moralitatea performativă
Pornografia de AUR nu e despre sexualitate sau pornografie propriu-zisă, ci despre expunerea publică a moralității ca instrument politic. Este teatrul liderilor, unde GS joacă virtuțile în direct, DȘ oferă ironia critică, iar GB scoate în evidență absurditatea întregului sistem.
România devine astfel scena unui spectacol continuu de ipocrizie, în care virtutea se măsoară în decibeli, iar păcatul în like-uri. Cei care urmăresc politica partidului AUR asistă la o combinație de moralitate performativă, teatralitate religioasă și satiră naturală.
Pornografia de AUR rămâne astfel simbolul unei lumi în care moralitatea și politica sunt mai mult despre imagine, decât despre substanță, iar liderii și comentatorii lor devin actori ai unui show permanent, absurd și fascinant.