Propagandă comunistă în școli sau cum micuții devin pionieri peste noapte, cu aplauze pentru Ceaușescu și ironii pentru conducerea școlii
Propagandă comunistă în școli: spectacol cu uniformă și aplauze
Drag cititor, dacă ai crezut că perioada de glorie a pionierilor și a șoimilor patriei a apus odată cu prăbușirea Cortinei de Fier, stai liniștit. România zilelor noastre continuă să ne surprindă, mai ales când vine vorba de propagandă comunistă în școli. Și nu vorbim despre lecții de istorie sau proiecte tematice cu Ceaușescu menționat „pentru context”. Nu! Vorbim despre adevărate festivități în care copiii preșcolari sunt transformați în mini-activiști ai partidului, cu aplauze pentru marii conducători și uniformă obligatorie.
În Satu Mare, o grădiniță s-a întrecut pe sine și a decis că micuții de 4-5 ani nu sunt suficient de ocupați cu Lego-urile și poveștile despre zâne. Așa că i-a pus în costume de pionieri și șoimi ai patriei. Pe scurt: propagandă comunistă în școli la nivel expert. Dacă te gândești că sună ca un episod dintr-un film SF cu realitate alternativă, ei bine, nu, este realitatea pe care o plătim cu taxe și impozite.
Uniforme, aplauze și manuale cu Ceaușescu
Să ne imaginăm scena: un grup de copii care abia au învățat să-și lege șireturile, ținând mândri manuale cu autoproclamatul „mare conducător” în paginile lor. Texte autobiografice, imagini de la defilări, șepcuțe roșii cu stea… tot pachetul complet.
Și, bineînțeles, pentru că o festivitate nu e festivitate fără spectatori, cadrele didactice și părinții sunt invitați să admire spectacolul. Totul se desfășoară sub ochii vigilenți ai directorului, care probabil își notează în agendă: „Astăzi am creat 20 de viitori nostalgici ai comunismului. Bravo mie!”
Să nu uităm partea comică: textul integral al volumelor era citit cu voce tare, așa că micuții, între două cuvinte stângace despre culori și animale, au rostit lozinci și pasaje de la Ceaușescu, în timp ce își mângâiau steaua roșie de pe piept.
Da, drag cititor, propaganda comunistă în școli nu înseamnă doar lecții plictisitoare la istorie, înseamnă paradă, aplauze și o doză serioasă de absurd, presărată cu ironie involuntară.
Un spectacol pe măsura Vioricăi Dăncilă
Pentru cei care se întreabă cum arată o astfel de festivitate, să ne amintim de momentul în care fosta prim-ministru Viorica Dăncilă, cunoscută și ca Veo, a fost întâmpinată de o paradă demnă de manualele de propagandă. Aplauze, defilări, salve de zâmbete protocolare… exact cum se procedează acum în grădinițele noastre cu propagandă comunistă în școli.
Ironia sorții? Copiii de 4-5 ani, care abia învățaseră să numere până la zece, defilau mai organizat decât orice gardă oficială. Părinții aplaudau cu politețe, probabil gândindu-se dacă nu cumva ar fi mai bine să se mute cu toții într-un muzeu de istorie vie, decât să fie martori ai unei parodii istorice cu cravată roșie.
Când propaganda întâlnește absurdul
Să fim sinceri: propaganda comunistă în școli la vârsta preșcolară are o componentă comică involuntară uriașă. Copiii nu înțeleg ideologia, ci doar repetă ceea ce li se spune. Și totuși, un adult responsabil ar trebui să fie conștient că, sub zâmbetul lor inocent, se ascunde o manipulare subtilă.
Dar conducerea grădiniței? Oh, aceștia au zâmbit cu aerul solemn al unui Stalin în miniatură. „E educație istorică”, spun ei. Sigur, pentru că nimic nu spune „educație” mai bine decât aplauzele pentru Ceaușescu și cravatele roșii la vârsta la care copiii abia învață să-și lege șireturile.
Și, ca un bonus, s-au tipărit chiar și manuale „autentice” cu texte care lăudau regimul. O mică comoară de propagandă comunistă în școli, pe care micuții o păstrează probabil în ghiozdan pentru amintire. Sau pentru viitorii mini-istorici care vor râde de absurdul acelor zile.
Reacții: autorități, părinți și umor involuntar
Inspectoratul Școlar Județean a demarat verificări, poliția a deschis dosar penal, iar IICCMER a criticat gestul. Dar cine nu a criticat, a râs. Pentru că nu poți să nu râzi când vezi copii de grădiniță imitând paradă militară cu aplauze și texte de propagandă.
Părinții, între uluire și amuzament, au realizat că „educația istorică” la această grădiniță implică mai mult decât litere și cifre: implică aplauze sincronizate, costume și o doză sănătoasă de absurd.
Să fim sinceri, cine ar putea să uite acea paradă cu care unii au întâmpinat-o pe Veo? Căci dacă ești în stare să organizezi așa ceva pentru un prim-ministru, cu siguranță poți să faci orice, atât timp cât comunismul a fost condamnat, dar doar pe hârtie.
Propagandă comunistă în școli?
Aici intervine ironia supremă: această propagandă comunistă în școli nu doar că a revenit, dar se face cu un profesionalism care ar face invidios orice aparat de propagandă al vremurilor trecute. Copiii sunt prezentabili, cadrele didactice sunt dedicate și aplauzele vin natural, pentru că, la urma urmei, nimeni nu poate opri râsul în fața absurdului.
Să fim onești: când vezi copiii defilând mai organizat decât politicienii la vizite oficiale, nu poți decât să-ți pui întrebarea existențială: cine e aici mai manipulat? Copiii sau adulții care îi privesc cu mândrie?
Lecția zilei: propagandă sau absurd?
Această propagandă comunistă în școli, drag cititor, nu este doar despre trecut, este despre prezentul nostru care se reinventează cu aplauze și costume roșii. Am putea spune, deci, fără să greșim cu nimic, că umorul negru și sarcasmul devin singurele arme împotriva absurdului.
Fiecare festivitate de acest gen este, de fapt, un mic spectacol absurd: aplauze, texte de propagandă și, inevitabil, zâmbete stângace. Dar nu îți face griji: directorul zâmbește, Viorica Dăncilă aplaudă mental, iar Ceaușescu… ei bine, probabil râde din paginile manualelor.
Încă te mai surprinde?
Și așa, drag cititor, ne confruntăm cu propaganda comunistă în școli, în timp ce copiii noștri abia învață să-și lege șireturile, iar conducerea grădiniței pare că a trecut cu brio de toate examenele de absurditate. Rămâne doar să sperăm că următoarea generație va râde de asta, nu că va defila cu aplauze și stea roșie în piept.
Până atunci, să privim totul cu sarcasm, cu umor negru și cu convingerea că, în România, absurdul are întotdeauna prioritate la aplauze. Iar noi, ceilalți, putem doar să scriem, să râdem și să notăm pentru posteritate: Propagandă comunistă în școli, varianta 2.0, cu aplauze și zâmbete stângace.