România, 2025. PSD tocmai a reușit o performanță istorică: să piardă fără să participe cu adevărat. Un fel de sport național la care sunt campioni olimpici.
După ce M Ciolacu a încercat șmecheria politică supremă — să candideze la prezidențiale cu un aer de negociator balcanic, în alegerile prezidențiale din 2024, iar în cele recente, în timp ce-l susținea oficial pe Căcărău (adus din azilul de idei liberale) și neoficial mângâia electoratul AiURiștilor pe creștet, planul a ieșit prost. Nu doar prost. Catastrofal.
G SIEmion a pierdut. Căcărău s-a făcut de râs.
Și Nicușor Dan, eternul outsider, a câștigat.
Șah mat. La PSD. Fără replică.
M Ciolacu – omul care și-a pus singur șah și apoi s-a mirat că e mat
Când ai strategii de genul „să mergem și cu ăla, dar să nu supărăm pe ceilalți”, finalul e previzibil: toți te urăsc, nimeni nu te votează. Ciolacu a fost schimbat nu pentru că a trădat partidul, ci pentru că a trădat ideea de strategie. A jucat la dublu și a pierdut pe toate liniile, dar a făcut-o cu încruntarea resemnată a unui jucător de poker care nu știe regulile, dar cere reluare.
Și pentru că în PSD orice eșec se răsplătește cu un coleg de vină, vine la manșă Sorin Grindeanu, băiatul care s-a mai prăbușit o dată cu avionul în 2017, când partidul l-a dat jos cu tot cu guvern. Dar acum, ce să vezi? El e speranța reconstrucției.
Grindeanu – de la zboruri Nordis la pilotaj pe orb
După ce a fost prins în scandaluri cu OUG 13, cu avioane private și vacanțe luxoase, Grindeanu e exact genul de lider pe care PSD îl adoră: cuminte, loial, și suficient de compromis cât să nu mai aibă ambiții personale. Adică idealul absolut pentru un partid care se vrea nou, dar care folosește același mobilier vechi, cu tapițerie roșie și mucegai ideologic.
Electoratul PSD – pasagerul legat la ochi cu bilet de o singură direcție
Și aici intervine eternul electorat captiv, care și de data asta a fost ținut în beznă. Care încă mai crede că „oricum toți fură, măcar ăștia ne mai dau un pui și-un ulei”.
Un electorat care nu mai votează cu inima sau cu mintea, ci din oboseală. Oboseala de a gândi, de a compara, de a spera.
Aceiași oameni care cred că dacă Grindeanu zboară cu avion privat în vacanță, e semn că „se descurcă băiatul”, nu că are ceva de ascuns.
Concluzie:
PSD nu mai e un clan politic. E o companie low-cost de zboruri în cerc. Ciolacu a pierdut, AiURiștii au pierdut, Căcărău s-a pierdut. Doar Nicușor Dan, eternul tehnocrat cu sacou șifonat și voce de tabel Excel, a câștigat. Și a făcut-o fără circ, fără scenete și fără milionari în spate.
Iar în PSD, la finalul acestui spectacol tragicomic, s-a tras concluzia logică: nu trebuie schimbată direcția, ci pilotul de rezervă. Adică Grindeanu. Pentru că în logica de partid, cel care-a mai băgat avionul în munte știe acum cel mai bine cum să-l evite.
„Vă mulțumim că zburați în continuare cu PSD Airlines. Nu promitem să ajungem undeva. Dar promitem să nu coborâm pe nimeni de la bord fără scandal.”