Un lucru absurd pentru unii, poate, dar absolut firesc este că pisicile ne-au cucerit. O felină mică ce încape într-o garsonieră. Un vânător capabil și special, se spune că pisicile s-au domesticit singure și au rămas animale semi-sălbatice.
O pisică care crește în sălbăticie este perfect capabilă să se descurce singură în a-și procura hrana și a se autoîngriji, aceasta este alături de om de peste 3500 de ani.
Tors, agilitate și comportament
Încă de la naștere, puiul de pisică toarce în timpul suptului, iar mama îi răspunde. Poate toarce din plăcere atunci când o mângâi, când e relaxată, însă mai rar poate toarce când se află în suferință, când e stresată, rănită sau chiar muribundă.
Agilitate și rase
Pisica are un auz foarte fin, mai fin decât al câinilor, așadar când o strigi, ea, clar, te aude, însă n-are chef de tine. Textura nasului este unică pentru fiecare pisică, așa cum sunt amprentele la om.
Numărul exact de rase de pisici diferă puțin în funcție de organizația felinologică (adică cele care stabilesc standardele raselor). Se pot considera între 40 și 75 de rase de pisici recunoscute oficial, în funcție de standardele fiecărei organizații.
Printre cele mai populare rase se numără:
Persană: blană lungă, calmă și elegantă.
Siameză: vocală, afectuoasă și inteligentă.
Maine Coon: una dintre cele mai mari rase, prietenoasă și jucăușă.
Bengaleză: are blană cu pete ca de leopard, energică și curioasă.
Sphynx : fără blană, caldă la atingere, foarte sociabilă.
British Shorthair: robustă, blană densă, temperament blând.
Ragdoll : relaxată, afectuoasă, „moale ca o păpușă de cârpă”.
Scottish Fold: urechi pliate, expresie dulce.
Comportament
Precum oamenii, pisicile au un comportament diferit fiecare. Bafta ta dacă ai nimerit una mai independentă în timp ce îți doreai una mai afectuoasă sau una mai energică și jucăușă în timp ce căutai una mai liniștită. Nu există pisici identice, nici măcar în cadrul aceeași rase. Ca regulă generală: pisoii sunt mai energici și agili, în timp ce cele înaintate în vârstă sunt mai serioase și liniștite.
Temperamentul la pisici
La oameni există patru tipuri de temperament: melancolic, flegmatic, sangvinic și coleric. În timp ce la pisici există doar două tipuri: vioi și liniștit.
Câteva aspecte medicale
E important ca vizitele la medicul veterinar să fie regulate. Pentru vaccinări, contra diverselor boli infecțioase, deparazitare internă (contra paraziților intestinali) și deparazitare externă (contra puricilor și căpușelor) și sterilizare(castrare).
Vaccinarea
Vaccinarea pisicilor începe de obicei în jurul vârstei de 8 săptămâni cu un vaccin trivalent (rinotraheită, caliciviroză, panleucopenie), urmat de rapeluri la 12 săptămâni, iar la 16 săptămâni se administrează vaccinul antirabic. Vaccinurile de bază protejează împotriva bolilor grave, iar vaccinarea anuală este necesară pentru menținerea imunității.
Deparazitarea internă și externă
Foarte importantă chiar și pentru pisicile ținute exclusiv în casă, acestea pot lua ouă de paraziți de pe pantofii proprietarilor.
Deparazitarea internă la pisici se face în funcție de vârstă: puii încep de la 2-4 săptămâni și se repetă la 2-4 săptămâni, iar pisicile adulte necesită deparazitare la fiecare 3-6 luni. Acesta este un proces de eliminare a paraziților interni, precum viermi și protozoare, și este important pentru menținerea sănătății pisicii și prevenirea transmiterii bolilor către alte animale sau oameni. Tratamentul se poate administra oral (comprimate, pastile) sau injectabil, iar frecvența depinde de vârsta și stilul de viață al pisicii.
Deparazitarea externă la pisici se face prin aplicarea de produse precum pipete, spray-uri, zgărzi sau șampoane antiparazitare pentru a preveni infestarea cu purici, căpușe și alți paraziți. Frecvența recomandată depinde de produs, dar în general, pentru o protecție constantă, deparazitarea se face lunar, mai ales în sezonul cald, conform instrucțiunilor de pe ambalaj și sfaturilor medicului veterinar.
Curiozități despre pisici
Pisicile pot mirosi cu gura, datorită unui organ special numit organul lui Jacobson (vomeronazal). De aceea uneori deschid gura când detectează un miros care li se pare special.
Pisicile „frământă” (apasă cu lăbuțele) din instinct atunci când sunt relaxate pentru că aceasta era mișcarea făcută când erau pui, pentru a stimula laptele mamei.
O pisică petrece aproximativ 70% din viață dormind.
În Egiptul Antic, pisicile erau considerate sfinte și asociate cu zeița Bastet (zeitatea frumuseții și protecției).
În Evul Mediu, pisicile au fost asociate pe nedrept cu vrăjitoria și ghinionul.
În Japonia, pisica cu lăbuța ridicată – Maneki Neko – simbolizează norocul și prosperitatea.
Mustățile lor (numite vibrize) sunt extrem de sensibile și pot detecta chiar și cei mai mici curenți de aer.
Pisicile sunt animale excelente de companie și pot iubi necondiționat. Fiecare are personalitatea unică și ne fascinează prin gingășie și afecțiune.