Dan Puric – între artă, ortodoxie și suveranism – fenomen cultural sau viitor lider politic în România?
Intrarea în scenă
În ultimii ani, numele lui Dan Puric a depășit zona teatrului și a cărților de inspirație morală.
Cu săli pline, preoți și cruci alături, discursuri virale și un public conservator fidel, Puric se conturează nu doar ca artist ortodox, ci și ca posibil lider suveranist.
Întrebarea firească pe care mulți și-o pun, e una simplă:
E Dan Puric doar un fenomen cultural, sau o piesă într-un proiect politic mai amplu?
Dosarele trecutului
Un prim episod controversat apare în arhivele CNSAS (Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității), instituția care gestionează dosarele fostei poliții politice.
În 2012, o adeverință a scos la iveală faptul că Dan Puric a fost recrutat de Securitate în 1976, la numai 17 ani. Numele de cod ales pentru el a fost “Cristian”.
Sarcina atribuită era clară: să-și supravegheze și să-și raporteze colegii de liceu – un fapt consemnat istoric, deși nu există probe care să arate că ar fi dus această misiune la bun sfârșit. Puric a negat constant orice colaborare de acest fel.
Chiar și așa, simpla recrutare rămâne o pată greu de șters.
De aici vine și întrebarea incomodă: poți vorbi astăzi despre “demnitatea românească” după ce ai fost, fie și pentru o vreme, parte din mecanismul Securității?
Pozițiile controversate din prezent
Parte din presa ultimilor ani l-a prezentat fie ca simpatizant al lui Putin, fie ca critic al Uniunii Europene.
În iunie 2016, Dan Puric a publicat pe platforma Katehon — un articol intitulat „In the name of Christianity, we have to be together”. În text, el vorbeste despre unitatea lumii creștine și critică direcția globalistă a Occidentului. Ulterior, presa românească a consemnat acest episod ca dovadă a apropierii lui de un ecosistem mediatic pro-Kremlin.
Platforma Katehon este asociată ideologului rus Aleksandr Dughin – cunoscut drept „Rasputinul lui Putin”, un strateg ultranaționalist care pledează pentru dominația Rusiei asupra “lumii ortodoxe”.
Puric, în schimb, a respins eticheta de “om al rușilor”, spunând că mesajele lui sunt spirituale și morale, nu politice.
Ortodoxie militantă și discurs anti-globalist
În conferințe și volume precum Să fii român! sau Despre omul frumos, Dan Puric își construiește un discurs recognoscibil, bazat pe câteva teme obsesive.
Ortodoxia devine nucleul identității naționale. Pentru Puric, a fi român înseamnă a fi ortodox, iar orice încercare de a separa identitatea culturală de credința religioasă este prezentată ca o mutilare a sufletului colectiv.
Apărarea familiei și moralității tradiționale.
În conferințe și interviuri, Puric invocă familia ca fundament al rezistenței spirituale. Adesea, el vorbește despre pierderea reperelor morale și denunță pervertirea tinerilor prin valori străine. În viziunea lui, apărarea familiei nu este doar o chestiune privată, ci un act de supraviețuire colectivă.
Astfel, mesajul lui Puric nu e doar spiritual sau cultural, ci are o puternică încărcătură politică.
Dualismul “noi” vs. “ei”
Puric împarte mereu lumea în două tabere: pe de o parte românii ortodocși, care țin de tradiție, pe de altă parte Occidentul și elitele globaliste, văzute ca o amenințare la identitate. În această cheie, românii devin paznicii unei moșteniri spirituale, în timp ce Occidentul apare ca un spațiu decăzut.
Aceste teme îl plasează direct în ecosistemul suveranist românesc. Oricât ar încerca să spună că e doar artă sau spiritualitate, realitatea e că mesajele lui sunt politice și alimentează un curent precis.
Legături periculoase
În mai 2012, la Casa Titulescu, a avut loc lansarea volumului „Pentru un ideal comun” al lui Călin Georgescu. Printre invitați s-a aflat și Dan Puric, venit să susțină mesajul autorului. Momentul a arătat că Puric începea să apară tot mai des în spații cu miză ideologică și ambiții politice.
Mai târziu, în 2024–2025, presa a scris că AUR l-a testat pe Dan Puric în sondaje interne ca posibil candidat la prezidențiale.
Simion spune:,,…Dan Puric, spre deosebire de ceilalți doi contra-candidați, are harul vorbirii, stăpânește limba română și poate aduce argumente în favoarea unei majorități dintre români. Îl consider pe Dan Puric un frate mai mare, care apără valorile pe care le apăr și eu, de mulți ani.”
Privite împreună, aceste episoade conturează un traseu care trezește multe semne de întrebare.
De ce Dan Puric are profil de posibil lider suveranist
- Carismă și public fidel – vine din teatru și pantomimă, știe să țină sala captivă emoțional. Mulți români îl cunosc din spectacole, din cărți, din conferințe. PR-ul politic are deja o bază reală pe care se poate clădi, nu pornește de la zero.
- Mesaj identitar simplu – „întoarcere la rădăcini”, „salvarea prin ortodoxie”, „lupta cu globalismul”. Sunt lozinci ușor de reținut, pe care le poți auzi la orice miting suveranist din Europa.
- Ambiguitate geopolitică – critică Occidentul, dar nu se declară pro-război. Această „zonă gri” îi aduce audiență din ambele tabere: unii îl cred curajos, alții îl cred periculos.
- Rețele și vizibilitate – Trecutul lui Dan Puric arată că știe să adune oameni și să atragă atenția. A apărut în reviste și platforme cu mesaj ideologic, a vorbit la evenimente și lansări de carte cu miză politică și a umplut săli mari precum Ateneul Român sau Casa Titulescu. Vizibilitatea lui nu se limitează la Facebook, ci se extinde în instituții și spații publice importante.
- Context politic – Suveranismul românesc caută figuri din afara partidelor, care să pară voci morale sau profeți culturali. Dan Puric se potrivește perfect acestui tipar: nu e politician de meserie, dar vorbește despre destinul și identitatea națională ca un lider moral.
Puric are vizibilitate și audiență, dar îi lipsește infrastructura politică: nu are partid, alianțe sau finanțare. Deocamdată e doar o voce influentă, dar cu sprijinul potrivit ar putea trece ușor de la comentator la jucător în zona suveranistă.
Întrebarea rămâne: poate Dan Puric să devină noul lider al suveraniștilor români?