Demarăm astăzi, pe Kritiq.ro, o nouă serie de articole intitulată – ,,Retrospectiva anului 2025″. În episodul de azi, despre Ianuarie 2025 – Începutul anului și sfârșitul iluziilor provizorii.
Există ani care pot fi rezumați într-un paragraf și ani care refuză orice formă de sinteză onestă. 2025 aparține celei de-a doua categorii. A fost un an prea plin, prea contradictoriu și prea sigur pe sine ca să fie povestit dintr-o singură bucată, fără pierderi de sens sau de nerv.
De aceea, retrospectiva acestui an nu se face global, ci lunar. Nu pentru că lunile ar fi fost mai clare decât anul, ci pentru că realitatea a avut nevoie de pauze regulate ca să poată fi suportată.
Cele 12 episoade care urmează nu sunt un jurnal, nici un rechizitoriu și cu atât mai puțin o lecție de istorie scrisă la cald. Sunt o colecție de observații despre politică, societate, mentalități și lume, așa cum s-au văzut ele din România, cu ironia ca mecanism de apărare și cu memoria ca formă de rezistență.
Fiecare lună a avut propriile certitudini, propriile spaime și propriile explicații definitive, infirmate câteva săptămâni mai târziu. Privite separat, par episoade. Privite împreună, formează ceea ce numim, din comoditate, „un an”.
Aceasta nu este o cronică a evenimentelor, ci a reacțiilor. Nu a declarațiilor, ci a efectelor lor. Nu a promisiunilor, ci a felului în care ne-am obișnuit cu ele.
Începem cu ianuarie. Luna în care speranța era încă proaspătă, iar realitatea își făcea încălzirea.
Ianuarie: luna speranței administrative
Anul 2025 a început promițător, adică exact genul de promisiune care te face să verifici de două ori dacă nu e o farsă. Ianuarie a fost luna în care românii au aflat că istoria chiar se mai mișcă, uneori chiar înainte, iar restul lumii ne-a reamintit că progresul nu exclude recidiva.
1 ianuarie – România intră complet în Schengen: minunea birocratică
La 1 ianuarie 2025, România a intrat complet în Spațiul Schengen. Complet fiind cuvântul-cheie, pentru că până atunci fusese un fel de Schengen demonstrativ, de vitrină europeană.
Granițele terestre au rămas fără bariere, iar românii au descoperit că pot traversa frontiera fără să explice unde merg, de ce merg și dacă au roșii în portbagaj. A fost un moment istoric în care statul român a demonstrat că știe să aștepte: doar 14 ani.
Politicienii au revendicat succesul cu o sincronizare impecabilă: toți. Populația a reacționat mai rezervat, conform tradiției: „bine, dar cât costă?”
15 ianuarie – Ziua Culturii Naționale: Eminescu, citat strategic
Ziua Culturii Naționale a fost sărbătorită prin vernisaje, concerte, conferințe și postări emoționante pe rețelele sociale, unde Eminescu a fost din nou chemat să legitimeze aproape orice.
Instituțiile culturale au muncit serios, artiștii au creat, iar politicienii au descoperit din nou că poezia e utilă mai ales când nu trebuie înțeleasă. Cultura a fost lăudată, susținută moral și finanțată… selectiv.
Teatru, muzee și vise ambalate cultural
În prima parte a lunii, teatrul și muzeele au încercat să demonstreze că România nu e doar un subiect politic, ci și o idee culturală.
La Teatrul Masca, Jurnal de România #AiciSeViseazăLaSchimbare a reamintit publicului că schimbarea e posibilă, mai ales pe scenă. Muzeele au organizat expoziții și ateliere despre tradiție, identitate și educație artistică, adică exact acele lucruri despre care se vorbește mult și se bugetează puțin.
Cultura a supraviețuit și în ianuarie, în ciuda temperaturilor și a finanțării.
24 ianuarie – Unirea Principatelor: tradiția solemnă
Ceremoniile de la București, Cluj și Alba Iulia au marcat 166 de ani de la Unirea Principatelor Române. Oficialii au vorbit despre unitate, coeziune și valori comune, demonstrând o consecvență impresionantă în utilizarea acelorași discursuri.
Publicul a asistat respectuos, iar istoria a fost din nou invocată ca argument suprem pentru prezent, deși rareori e consultată pentru viitor.
Lumea mare: America, Davos și planeta pe modul „repeat”
Pe 20 ianuarie, Donald Trump a devenit din nou președintele Statelor Unite, confirmând că politica globală are uneori nostalgia sequel-urilor. Impactul a fost imediat: piețele au reacționat nervos, diplomații au scos din sertar fraze deja folosite, iar rețelele sociale au intrat în regim de alertă permanentă.
În același timp, la Davos, liderii mondiali au discutat despre inteligența artificială, schimbările climatice și viitorul omenirii, într-un decor suficient de luxos încât să inspire modestie. S-a vorbit mult despre colaborare globală, fiecare participant fiind de acord, în principiu, cu sine însuși.
Tehnologie, protecționism și frica de viitor
Ianuarie 2025 a confirmat tendințele: mai mult protecționism, mai mult control, mai multă tehnologie și mai puțină răbdare. Inteligența artificială a fost invocată atât ca salvator, cât și ca amenințare, uneori în aceeași frază.
Lumea vrea progres, dar în condiții sigure, stabile și fără surprize. Ceea ce explică multe.
Știință: cerul deasupra noastră și trecutul de sub noi
O aliniere a planetelor a oferit un moment de respiro astronomic: pentru câteva seri, oamenii s-au uitat în sus, nu în ecrane. A fost frumos cât a ținut.
În arheologie, descoperirile din Egipt au reamintit că omenirea a mai fost sofisticată și înainte să inventeze aplicații inutile.
Ianuarie 2025 ne-a prins optimiști, ușor sceptici și relativ bine informați. România a făcut un pas real înainte, lumea a făcut doi pași laterali, iar cultura a continuat să țină loc de busolă.
A fost doar prima lună. Dar a fost suficientă ca să ne amintim că anul va fi lung.
Urmează: februarie 2025 – luna negocierilor discrete și a optimismului bine temperat.
