În continuarea seriei ,,Retrospectiva anului 2025″, astăzi despre: Septembrie 2025 – Luna în care ne-am întors la muncă, dar nu chiar la realitate
După o vară în care planeta a fost fie pe scenă, fie pe plajă, septembrie a venit cu promisiunea solemnă a „revenitului la normal”. Normalul, desigur, a fost definit elastic: concerte peste concerte, festivaluri peste festivaluri și o energie urbană care a încercat să ne convingă că toamna nu înseamnă sfârșit, ci doar un refresh cultural.
Bucureștiul: orașul care sărbătorește… orice
Capitala a intrat în septembrie cu motoarele turate cultural. Balkanik Festival a confirmat încă o dată că multiculturalismul merge cel mai bine acompaniat de DJ, food trucks și promisiunea vagă a toleranței universale. Apoi au venit concertele grandioase din Piața Constituției, unde vocile mari au rezonat printre clădiri, iar publicul a descoperit că emoția autentică se poate filma vertical.
Zilele Bucureștiului au fost, ca de obicei, un maraton cu de toate pentru toți: parade, expoziții, video mapping și ateliere, într-un oraș care a împlinit 566 de ani și încă mai caută manualul de utilizare. Pentru două zile, Bucureștiul a fost exact ce promite mereu: viu, haotic, cultural și complet blocat în trafic.
Comunități urbane: aer curat, idealuri curate, rezultate discutabile
Inițiativele comunitare au încercat să recupereze orașul metru cu metru. Străzi pietonalizate temporar, ateliere pentru mediu, mișcare și aer curat – toate frumoase, toate fotografiabile, toate programate strategic într-un weekend. Luni dimineață, orașul și-a reluat respirația obișnuită, cu aceeași dedicație față de claxoane.
În paralel, Sibiu a pus lutul în Piața Mare, Timișoara a plutit pe Bega, iar Clujul a demonstrat încă o dată că poate comprima un an întreg de evenimente într-o singură lună. Festivaluri, modă, jazz, antichități, recolte și sculptură urbană — toate într-o armonie care sugerează că, în Cluj, toamna nu vine, ci este programată.
Cultura mare și cultura „de sezon”
Festivalul George Enescu și-a continuat ecoul internațional, cu orchestre de elită și săli pline de public care știe exact când să aplaude. În același timp, OktoberKult a demonstrat că tradițiile pot fi reinterpretate creativ, mai ales când berea artizanală și estetica urbană sunt implicate.
Pe plan global, orașele mari — New York, Londra, Napoli, Veneția — au funcționat după aceeași rețetă: expoziții, parade, pop-up-uri și evenimente care marchează trecerea de la vară la toamnă fără a deranja prea tare buna dispoziție colectivă.
Sport, minte și sens
Într-o lume în care alergăm constant fără să știm exact după ce, Chișinău Marathon a oferit o metaforă perfectă: mii de oameni alergând organizat, cu numere pe tricou și un scop clar. Între timp, la Budapesta, dartsul a demonstrat că precizia contează, iar în sălile universitare din Iași și Corfu s-a discutat despre logică formală și cosmologie — semn că, undeva, cineva chiar încearcă să înțeleagă universul.
Septembrie 2025 n-a fost despre schimbare, ci despre tranziție. O lună în care am simulat revenirea la ordine, dar am păstrat reflexele verii: multe evenimente, multă energie, puțină liniște. A fost luna în care cultura a ținut loc de răspunsuri, iar agenda plină ne-a oferit iluzia controlului.
Toamna a început politicos. Problemele așteaptă octombrie.
