FCSBeee pierde rușinos cu Metaloglobus, iar Gigi Becali caută vinovați peste tot, mai puțin în oglindă. Poate Dumnezeu iar a făcut rotația titulaturii
Prologul unei iluminări ratate
FCSBeee, echipa-fenomen a revelațiilor mistice și a tacticii teologice aplicate pe gazon, a reușit performanța spirituală supremă: să fie umilită de Metaloglobus, echipa care până ieri abia știa cum arată lumina televizorului.
Căderea a fost epică, apocaliptică, de-a dreptul biblică — iar în centrul ei, cum altfel, Gigi Becali, Războinicul Luminii, cel care a primit de la Dumnezeu, printre altele, darul de a înlocui jucătorii mai repede decât îți schimbi parola la Wi-Fi.
Rezultatul?
Metaloglobus 2 – 1 FCSBeee.
Da, ai citit bine: FCSBeee, cu trei „e”, cât trei episoade de telenovelă cu tentă divină, s-a împiedicat glorios în băieții care încă își fac selfie-uri în vestiar pentru dovadă de existență în Liga 1.
„Vinovatul” – episodul 999 din telenovela FCSBeee
La final, Gigi Becali a ieșit, ca întotdeauna, să facă lumină. Nu tactică, nu sportivă — ci metafizică.
„Golurile amândouă le-am luat de la Baba. Primul gol, depășit. Al doilea, 11 metri aiurea”, a declarat el, cu tonul unui profet care descoperă păcatul originar în apărarea centrală.
Și cum era de așteptat, Baba Alhassan a fost transformat instant în țap ispășitorul oficial al FCSBeee.
Dar, sincer, dacă tot e vorba de Baba, poate că echipa avea nevoie de un exorcist, nu de un mijlocaș.
Căci, în logica Becaliană, vinovații se rotesc cu frecvența sfinților din calendar: azi Baba, mâine antrenorul, poimâine Dumnezeu însuși, pentru că „a permis”.
„Dacă iei bani în România, ce să mai joci?”
Becali, mereu atent la detaliile economico-spirituale, a găsit o explicație demnă de un curs de teologie aplicată în contabilitate:
„Dacă iei în România bani, ce să mai joci?”
Prin urmare, logica ar fi: dacă fotbaliștii sunt plătiți, devin automatic leneși.
Deci, soluția? Poate o FCSBeee monahală, unde jucătorii primesc o icoană la semnătură și mănâncă post negru înaintea meciului.
Un detaliu mic, dar delicios: omul care se plânge de salarii prea mari e același care a dat 300.000 € prime de victorie și apoi s-a mirat că fotbaliștii joacă relaxați.
E ca și cum ai arunca o găleată de miere peste un urs și te-ai mira că nu mai vrea să vâneze albinele.
FCSBeee – laboratorul de psihologie inversă
FCSBeee, în momentul de față, e un experiment social între misticism și absurd.
Un club care funcționează după regulile biblice reinterpretate în stil postmodern:
„Fericiți cei care nu gândesc, că a lor e prima echipă.”
„Nu întreba de tactică, căci răspunsul se află în Scriptură.”
„Și a zis Becali: să fie schimbări!” – și s-au făcut.”
La FCSBeee, filosofia e simplă: dacă pierzi, nu te antrenezi destul sau nu te rogi destul, dacă câștigi, a făcut Gigi schimbările inspirate de Dumnezeu.
Un echilibru divin între credință și confuzie.
Umor negru în roșu și albastru
Să pierzi cu Metaloglobus nu e o tragedie sportivă, e o comedie existențială.
FCSBeee reușește mereu să fie în centrul atenției, chiar și atunci când joacă prost — ba mai ales atunci.
E ca un spectacol de stand-up cu intrare liberă, unde publicul râde, dar actorii încă n-au aflat că ei sunt gluma.
Și ce spectacol!
Becali, de pe tronul său de aur metaforic, recită poezii despre demotivare și moralitate, în timp ce echipa lui pasează balonul ca într-un colț de meditație zen:
„Ia-o tu, dă-mi-o înapoi, ia-o tu…”
Până când adversarul, plictisit de atâta pace interioară, decide să dea gol.
„Războinicul Luminii” vs. Karma
Dumnezeu, se pare, are un simț al umorului subtil.
De fiecare dată când Gigi Becali iese public și proclamă:
„Noi suntem cei mai tari, nu ne bate nimeni!”,
urmează un 1-2 cu Metaloglobus sau un 0-3 cu Botoșani.
Coincidență? Sau o formă de lecție divină despre trufie?
FCSBeee pare să fie proiectul preferat al cerului când vine vorba de exerciții de umilință colectivă.
De fiecare dată când Gigi promite că „Dumnezeu o să ne dea victorie”, Dumnezeu pare să schimbe canalul.
Poate s-a plictisit și el de Gigi.
Tactica-fantomă
La FCSBeee, tactica e un concept relativ.
Există doar două constante:
1. Gigi Becali știe mai bine ca toți.
2. Când nu iese, e vina altcuiva.
Așa că atunci când Metaloglobus, cu buget de jumătate de cantonament FCSBeee, a dat două goluri, Becali a scos manualul de autovictimizare:
Jucătorii n-au vrut.
Dumnezeu a vrut altceva.
Arbitrul e oricum suspect.
Baba Alhassan e păcătosul originar.
Între timp, la cluburile serioase, antrenorii fac analiză video, corectează poziționări, studiază adversarii.
La FCSBeee se face rugăciune și se întreabă: „Cine L-a supărat azi pe Domnul?”
Reacțiile criticilor
După meci, comentatorii au avut un consens rarisim:
FCSBeee joacă haotic, fără plan, fără direcție, fără… FCSBeee-itate.
Unii au spus că Becali e prea implicat.
Alții, că echipa e demotivată de atmosfera de la club.
Dar cel mai dur rezumat l-a făcut un fost jucător:
„La FCSBeee nu mai există antrenor, doar operatori care transmit ordinele patronului.”
Un altul a spus, cu cinism biblic:
„Dacă FCSBeee mai pierde de două ori, probabil că Becali va cere VAR-ul direct la altar.”
Lux, foi de aur și zero moral
Într-o lume în care fotbalul se bazează pe merit, FCSBeee e un experiment de moralitate inversă.
Banii curg, gloria se evaporă.
Prime de 300.000 €, discursuri despre modestie și declarații despre „valoarea spirituală” — toate într-o combinație demnă de un manual de schizofrenie managerială.
Dacă Gigi ar fi mai trece odată pe la pârnaie, ar putea scrie un roman numit „FCSBeee – între cer și bancă”, o epopee despre cum să pierzi bani și credință în același minut de prelungiri.
Spectacolul continuă
Și, cum îl știm, Becali nu se va opri aici.
Urmează probabil un nou episod din seria:
„Cine pleacă azi de la FCSBeee și cine se căiește mâine?”
Cu un casting care se schimbă mai des decât echipamentele, antrenorul va fi, desigur, doar un decor temporar.
La FCSBeee, adevăratul antrenor e… vocea interioară a patronului.
Când gluma devine sistem
În orice alt club, o înfrângere cu Metaloglobus ar fi fost o alarmă.
La FCSBeee, e doar o zi de marți.
A doua zi, se dă vina pe „energie negativă”, se fac două rugăciuni, se promite o victorie miraculoasă etapa următoare și totul reîncepe.
Dar umorul negru stă tocmai aici: în faptul că nimeni nu mai e surprins.
FCSBeee nu mai e o echipă de fotbal, e un reality show teologic-sportiv cu accente de farsă absurdă.
Și, ironic, exact asta o face imposibil de ignorat.
Epilog: Lecția pierdută
Poate că Dumnezeu chiar l-a pedepsit pe Războinicul Luminii. Nu cu foc, nu cu potop — ci cu Metaloglobus.
Un mesaj subtil, dar clar:
„Mai încet cu gloria pe scări, că-i alunecos asfaltul mândriei.”
FCSBeee, cu tot luxul, banii și rugăciunile sale, a ajuns să arate ca o icoană prăfuită: încă strălucește, dar culorile s-au șters.
Și, între noi fie vorba, dacă tot vorbește Gigi despre mântuire, poate ar trebui să înceapă prin a-și mântui propria echipă.
Constatare
FCSBeee 1-2 Metaloglobus nu e doar un scor.
E o parabolă despre cum orgoliul, amestecat cu bani și mistică de televizor, produce cea mai savuroasă comedie a fotbalului românesc.
E un reminder că în fotbal, ca și în viață, Dumnezeu ține cu cei care muncesc, nu cu cei care dau interviuri după.
Așa că, dragă FCSBeee, data viitoare când intri pe teren, lasă lumina divină și aprinde-ți, măcar o dată, becul tactic.


