sâmbătă, noiembrie 1, 2025
Acasă Blog Pagina 33

Toxicitatea în relații: arsenalul narcisist

Toxicitatea în relații , DARVO și arsenalul narcisist distrug încrederea, respectul și sănătatea emoțională. Află cum să recunoști și să ieși din acest cerc vicios

Toxicitatea în relații – „Te iubesc… până te fac praf”

Ah, relațiile toxice… acea combinație fină de telenovelă sud-americană, documentar despre prădători și comedie neagră. Totul începe cu ochi dulci, promisiuni și mesaje la 2 noaptea (adică love bombing) și se termină cu DARVO, gaslighting, tăcere punitivă și control financiar.

Dacă ai crezut că relațiile toxice sunt doar certuri și nervi, află că ele reprezintă o piesă complicată de teatru psihologic în care protagonistă este persoana narcisistă manipulatoare. Tehnicile folosite sunt subtile, perfide și cu efecte devastatoare: negarea realității, inversarea victimelor și agresorilor, tăcerea punitivă, controlul emoțional și financiar, toate acestea creează toxicitatea în relații.

DARVO, o tehnică care înseamnă Deny (neagă), Attack (atacă), Reverse Victim and Offender (inversează rolurile de victimă și agresor), este metoda favorită a narcisistului pentru a-și menține puterea și a evita responsabilitatea. Însă, nu vine singură: gaslighting-ul, confabularea, love bombing-ul, izolarea și controlul financiar compun un arsenal periculos care constituie toxicitatea în relații.

Persoana narcisistă nu este doar o parteneră cu defecte. Este o regizoare profesionistă a dramei în patru acte: te ridică pe piedestal, îți taie treptat craca de sub picioare, te acuză că ți-ai tăiat-o singur, îți spune că ești nebun, că te clatini și (la final) te întreabă de ce nu poți sta drept.


DARVO – arma de bază în relațiile toxice

Imaginează-ți o situație simplă: îi semnalezi partenerei o problemă. În loc să asculte, ea neagă existența problemei, te atacă personal și te face pe tine să pari agresorul, clasic DARVO.

Această tehnică este preferata persoanei narcisiste pentru a păstra controlul și a evita asumarea vreunei responsabilități. Iar pentru a-și maximiza efectul, o combină cu alte forme de manipulare care dezorientează și subjugă victima. Această tehnică este totodată una de bază în tot ceea ce numim toxicitatea în relații.

DARVO nu e o simplă tehnică, e un sport de performanță:

  • Deny (Neagă) – „Eu? Să fi făcut așa ceva? Niciodată!”

  • Attack (Atacă) – „Ai curaj să mă acuzi? Tu să vorbești?”

  • Reverse Victim and Offender (Inversează rolurile) – „De fapt, tu ești agresorul. Eu sunt victima aici.”

E genial: niciun fel de responsabilitate, 100% control emoțional. Persoana narcisistă îl joacă în fiecare zi, ca pe un serial Netflix fără sfârșit, pănă ajungi să te întrebi pe ce lume trăiești.


Arsenalul persoanei narcisiste în relațiile toxice

Persoana narcisistă nu se bazează doar pe DARVO, ci are o trusă completă de scule psihologice, toate lustruite și gata de folosit:

1. Gaslighting – rescrierea realității

Gaslighting-ul este forma supremă de manipulare: te face să te îndoiești de propriile percepții, amintiri și chiar sănătate mentală. Este o strategie sistematică prin care persoana narcisistă pune la îndoială adevărul tău, astfel încât să-ți pierzi încrederea în tine.

Transformă realitatea ta într-un puzzle imposibil. Ajungi să-ți pui la îndoială propria memorie.

  • – „Nu am spus sau nu am făcut niciodată asta.”
  • – „Ba da, ai spus, ai făcut.”
  • – „Ești prea sensibil, îți imaginezi. Vezi? Asta demonstrează că ești instabil, ești periculos, îmi e frică de tine!”

În timp, ajungi să crezi că ești nebun sau că exagerezi. dar nu ești nicidecum așa, ci doar ai căzut în capcana unei persoane care provoacă toxicitatea în relații.

2. Confabularea – povești inventate pentru a te controla

Persoana narcisistă poate inventa detalii, situații sau chiar fapte întregi pentru a crea confuzie, pentru a-și justifica comportamentul indezirabil și a te face să pari vinovat. Nu contează faptele, contează ce poate inventa. Dacă realitatea nu convine, o rescrie, simplu.

3. Love Bombing – furtună falsă de afecțiune

La începutul relației, te inundă cu complimente, cadouri, mesaje și atenție exagerată pentru a câștiga încrederea și atașamentul. După ce te „prinde”, afecțiunea scade drastic, începe să te ignore strategic, iar abuzul începe, e sămânța din care încolțește toxicitatea în relații.

4. Devalorizarea – atac la identitate, picătura chinezească

Pe măsură ce relația avansează, persoana narcisistă începe să-ți submineze constant valoarea prin critici subtile sau directe, făcându-te să te simți insuficient, neimportant și nesigur. Comentarii „nevinovate” despre cum te îmbraci, vorbești, mănânci sau respiri. Sugestii despre cum fac alte persoane și ar trebui să faci și tu, pentru a-i fi pe plac. Acționează lent, dar letal, condimentul de bază care desăvârșește toxicitatea în relații.

5. Triangularea – manipulare prin introducerea unei a treia persoane

Persoana Narcisistă implică o a treia persoană (prieten, fost partener, coleg, amant) pentru a crea gelozie, competiție și insecuritate în relație. Mai mult decât atât, înșală și minte continuu, până când te devalorizează vizibil și îți spune, se laudă cu ceea ce face. Aceasta este una dintre otrăvurile care compun toxicitatea în relații.

6. Controlul financiar – închisoarea invizibilă, „Banii nu sunt ai noștri, sunt ai mei”

Acesta este un tip de abuz prea puțin discutat, dar extrem de răspândit în relațiile toxice. Persoana narcisistă poate restricționa accesul la bani, monitoriza fiecare cheltuială, lua decizii financiare fără consimțământul tău sau împiedica oportunități de muncă și educație pentru a te ține dependent. Banii devin lanțuri invizibile, asta după ce a avut grijă să te amăgească și să-ți ceară să renunți la sursele tale de venit, luându-și angajamentul să te susțină o perioadă limitată de timp, astfel în cât să fii dispus să accepți compromisul, perioadă în care are grijă să te saboteze subtil.

7. Izolarea socială – ruperea legăturilor de sprijin

Pentru a-și întări controlul, persoana narcisistă te izolează de prieteni și familie, sub pretextul că „nu înțeleg relația voastră” sau „nu sunt buni pentru tine”, nu-mi place de cutare”. Astfel, îți subțiază rețeaua de suport și te lasă singur în fața abuzului.

8. Manipularea prin vinovăție

  • Un clasic: te face să te simți vinovat pentru orice, oricât de mică ar fi nemulțumirea ta.

  • „După tot ce am făcut pentru tine, tu încă nu ești mulțumit.”

Un clasic nemuritor. Tu ești mereu nerecunoscător, indiferent cât de mult te-ai sacrificat, ăndiferent cât de mult ai suferit.

9. Proiecția – aruncarea propriilor defecte asupra ta

Persoana narcisistă îți atribuie propriile-i greșeli, ți le reproșează, folosind această tehnică pentru a inversa rolurile și a te face să fii confuz. Ea face ce-ți reproșează, apoi îți ține morală despre cum trebuie să te schimbi.


Cele patru lame ale DARVO în relațiile toxice

Sunt cei patru călăreți ai apocalipsei în relațiile toxice: Critica, Disprețul, Atitudinea Defensivă și Stonewalling-ul (tăcerea punitivă). Combinarea lor cu arsenalul narcisist creează o tornadă emoțională care distruge orice urmă de iubire.

  • Critica – săgeata otrăvită, „tu ești problema”

În loc să spună ce o deranjează, îți critică persoana: „Ești inutil, niciodată nu faci nimic bine.”

Nu „Ai făcut o greșeală”, ci „Ești o greșeală pe două picioare”.

  • Disprețul – acidul sufletului

Priviri ironice, suspine teatrale, batjocură, umiliri în fața altora, infantilizare – toate subminează profund respectul și iubirea. Ochii dați peste cap, sarcasm usturător, glume umilitoare în fața altora. Disprețul omoară iubirea mai repede decât infidelitatea. Nu că infidelitatea ar fi străină de persoanele narcisiste, știut fiind faptul că acestea înșală și mint continuu.

  • Atitudinea defensivă – zidul impermeabil

Persoana narcisistă refuză să asculte, neagă orice responsabilitate și întoarce vina asupra ta. Orice acuzație e respinsă cu un atac și o scuză. Și, bonus, ești acuzat că ataci.

„Nu e vina mea, e doar vina ta. Tu nu m-ai iubit, nu mi-ai oferit atenșie și validare, de aceea am căutat în afara relației”. Asta în cazul în care o prinzi și vede că nu mai are cum să nege.

  • Stonewalling-ul – moartea emoțională, „Nu existi”

Ignorarea ta, tăceri prelungite, plecarea din încăpere, respingerea contactului emoțional sau fizic, blochează orice cale de comunicare.


Efectele devastatoare asupra victimei în relațiile toxice

Traumele produse de aceste tehnici nu sunt doar emoționale. Pe termen lung, abuzul narcisist generează:

  • Anxietate, atacuri de panică
    și depresie severă

  • Pierderea încrederii în sine

  • Tulburări de somn și alimentație

  • Sindromul de stres post-traumatic complex

  • Dificultăți în construirea altor relații

  • Probleme de sănătate fizică – insomnii, tulburări digestive, slăbirea imunității

  • Dependență emoțională și dificultăți în luarea deciziilor

  • Dependenta emoțională de abuzator, totodată, ai impresia că îți lipsește toxicitatea în relații

Acest cumul de simptome este cunoscut drept Sindromul Abuzului Narcisic, o afecțiune profundă ce poate afecta calitatea vieții pe termen lung. Și, partea „frumoasă”: ajungi să crezi că abuzul este normal. Bravo, DARVO, tu ești fluidul vital care susține toxicitatea în relații!


Cum se termină filmul (dacă te decizi să ieși, să nu mai accepți toxicitatea în relații)

Spoiler: persoana narcisistă nu se schimbă dacă o iubești destul, așa cum iți spune ea. Nu se schimbă pentru că ai suferit în tăcere. Nu se schimbă pentru că „în adâncul ei e un om bun”. Ea se schimbă doar dacă vrea… și ghici ce: nu vrea. Ea alege să se implice în mai multe relații, simultan, relații toxice, ea fiind cea care creează toxicitatea în relații, prin comportamentul său.

Singura soluție: ieșirea din relațiile toxice, să nu mai tolerezi toxicitatea în relații.
Nu pauze, nu „hai să încercăm din nou”, nu „o să fie diferit”. Pleci. Îți reconstruiești viața. Îți vindeci rănile.

Altfel, filmul are un singur final: tu, pe canapea, explicându-ți singur de ce durerea de azi e „doar o fază”.

Schimbarea persoanei narcisiste este, în majoritatea cazurilor, imposibilă fără voința și conștientizarea acesteia, lucruri rare în abuzul narcisic. Chiar și terapia de cuplu este ineficientă dacă partea narcisistă nu își asumă problema. Nu e greșit dacă spunem că nu putem vorbi despre vreun cuplu în relații toxice, că toxicitatea în relații exclude ideea de cuplu, în adevpratul sens al cuvântului.

Ieșirea din relațiile toxice este singura cale de supraviețuire emoțională și recuperare. Doar nemaiacceptând toxicitatea în relații te poți vindeca.

Procesul poate fi dificil și uneori periculos, mai ales când există control financiar sau abuz intens. Din acest motiv, sprijinul profesional (terapie individuală, grupuri de suport, asistență juridică) este esențial pentru o eliberare sigură.


Cum să recunoști și să te protejezi de ceea ce constituie toxicitatea în relații

  • Fii atent la semnele DARVO: negarea, atacul și inversarea rolurilor.

  • Nu ignora semnele de gaslighting și confabulare.

  • Nu accepta critica și disprețul repetate.

  • Caută sprijin în afara relației – prieteni, familie, profesioniști.

  • Elaborează un plan de ieșire, chiar dacă pare greu.


De reținut!

În relații toxice nu sunt doar certuri. În relații toxice vei întâlni un sistem bine pus la punct de manipulare și abuz, în care DARVO și alte tehnici narcisiste produc efecte devastatoare. Înțelegând mecanismele ascunse, poți face cea mai importantă alegere pentru tine: să pleci. Pentru că doar astfel îți poți salva sănătatea mentală, demnitatea și dreptul la o iubire sănătoasă.


Epilog: Manual de supraviețuire pe scurt, pentru a nu gusta toxicitatea în relații

  1.  Crede ceea ce vezi, nu ceea ce promite.

  2.  Nu te lăsa izolat.

  3.  Protejează-ți resursele financiare.

  4.  Caută sprijin extern – prieteni, familie, terapeuți.

  5.  Ieși din cercul vicios înainte să uiți cine ești.



Și uite, dragă cititorule, aici se termină și capodopera mea de comedie. Sau, mai corect spus, tentativa mea jalnică de a face haz de necaz, unde „haz” e un cuvânt prea mare, iar „necaz” e prea mic. Pentru că, sincer, a încerca să faci glume despre o experiență care ți-a măcinat viața e ca și cum ai încerca să faci origami din hârtia actului de divorț: tehnic, poți… dar te tai în margini ascuțite și sângerezi pe masa de lucru.

M-am străduit, pe bune. Am zis: „Hai să-i dau cititorului un final memorabil, cu poante tari, din alea care fac stomacul să doară de râs.” Problema e că stomacul meu încă doare… dar nu de la râs, ci de la nodurile pe care le-am înghițit în toți anii ăia de „comunicare toxică”. Îți vine greu să fii George Carlin când tu încă ai reacții pavloviene la sunetul notificării de pe telefon, pentru că e posibil să fie un nou șir de mesaje pasiv-agresive.

Știi care e partea cea mai ironică? Am citit undeva că „timpul vindecă toate rănile”. Minciună! Timpul doar îți dă suficient spațiu încât să-ți dezvolți un simț al umorului mai întunecat decât facturile pe care le-ai plătit pentru doi. Așa am ajuns să râd amar atunci când aud pe cineva spunând „relațiile sunt despre compromis”. Da, sigur. Compromisul meu a fost libertatea mea, iar compromisul ei a fost să accepte efortul meu sisific.

Dar hei, măcar am ieșit cu o lecție prețioasă: umorul negru e singurul lucru care nu-ți poate fi luat la partaj. Și poate, cine știe, într-o zi voi reuși să scriu un text atât de amuzant încât să-mi uit propriul trecut. Până atunci, însă, rămân aici, scriind totodată și prima mea carte, ,,M-am căsătorit în Bahamas”, cu tastatura-n brațe, un zâmbet strâmb pe față și replica finală:

„Mulțumesc că ai râs… pentru că eu încă învăț.”

Dimineața de după


Ceva umed și aspru-mi perie lobul urechii stângi. Mă trezesc. Mâțul insistă. Mă întorc cu fața către el și îi suflu, ușor, în față. Începe să toarcă, apoi coboară, cătinel, împletucindu-și picioarele. E clar, l-am îmbătat. Mă uit în jur, lenjerie roz, pereți roz, o lampă ciudată pe noptieră. Unde dracu’ sunt și cum am ajuns aici? Încerc să mă ridic, dar capu-mi e greu și-un vertij mă încearcă. Mă scurg, încet, în baie. Îi arunc o privire oglinzii ciudate pe care văd scris: lasă cheia sub preș.

Într-un univers paralel


O șuetă armonioasă-mi răsună-n urechi. Pleoapele-mi se deschid leneșe. Nu e nimeni în jur. S-a făcut liniște. Mă simt pironit de-o duzină de ochi. Îmi întorc privirea și îi văd, îi recunosc. E vechiul ceainic al bunicii. Își ține strâns, pe lângă el, ceșcuțele, tremurând împreună. Un zâmbet suav îmi animă chipul. Candelabrul începe a râde zgomotos. Șueta se reaprinde. Toate din juru-mi par să fi prins viață. Un gând îndrăznește a-mi tulbura liniștea. Cum oi fi ajuns aici și cine-a spart oglinda?

Campionul David Popovici, aur mondial și ținta suveraniștilor

Campionul David Popovici câștigă două medalii de aur și un record european, dar devine ținta insultelor suveraniste pentru că a spus cu cine votează

Campionul David Popovici: Aur în bazin, noroi din partea suveraniștilor

David Popovici, băiatul acela care înoată mai repede decât reușește media românească să scrie despre el, tocmai a obținut două medalii de aur la Campionatele Mondiale din Singapore și (ca bonus) un record european. Acum toți românoșii se mândresc cu faptul că David e român de-al lor. Dar, la alegerile prezidențiale, a făcut o ,,greșeală colosală”: a sugerat (atenție, doar sugerat) că îl votează pe Nicușor Dan și (hopa!) s-a dezlănțuit iadul pe tastaturi. Suveraniștii s-au activat mai repede decât modemul din anii 2000.

A fost suficient ca David Popovici să publice o ecuație matematică subtilă, cu rezultat 11, pentru a sugera susținerea unui candidat. Rezultatul? O avalanșă de ură, disproporționată și de-a dreptul grotescă, venită din partea celor care se autoproclamă apărători ai „valorilor naționale”.


Campionul David Popovici dă aur. România răspunde cu ură.

Pe 29 iulie 2025, Popovici a luat aur la 200 m liber. Două zile mai târziu, încă un aur la 100 m liber, cu timpul 46,51 secunde, un nou record european. Între două respirații perfect sincronizate și trei lungimi de bazin demoralizant de rapide, tânărul nostru campion a reușit performanța de a supăra o pătură de români care abia pot alerga după tramvai.

Performanța lui nu a fost doar sportivă, ci și simbolică: a arătat că România are încă valori care pot excela la nivel mondial. Dar, cel care e acum sărbătorit, a fost linșat online de o gașcă de patrioți de tastatură, care confundă votul liber cu trădarea și democrația cu dictatura pumnului virtual, atunci când a sugerat cu cine votează.


Suveraniștii: înecați în propriile spume

Nu toți au suportat vestea că un sportiv nu votează cu „cine trebuie”. Cum adică, un campion mondial își exprimă opțiunea electorală? Păi nu știe el că adevăratul patriot votează doar ce dictează vocea de pe TikTok, cu tricolorul în spate și icoana la profil?

Răspunsul a venit instant: „Trădătorule!”, „Să te îneci în bazin!”, „Gunoi globalist!”, comentarii postate de niște indivizi care, dacă ar fi nevoiți să înoate, probabil s-ar scufunda în propria ură înainte de a atinge apa.

Atacurile nu s-au limitat la comentarii izolate. Un val de conturi false sau reale, dar profund deconectate de la realitate, a început o adevărată cruciadă online, pe pagininile de pe rețelele de socializare unde campionul David Popovici a postat acel video. Se strigau lozinci patriotarde, se foloseau meme-uri cu steagul României și cuvinte mari, dar fără substanță, în timp ce un tânăr de 20 de ani era demonizat pentru că a gândit și a exprimat ceea ce a gândit, ceea ce i-a contrariat pe cei neobișnuiși să gândească.


Matematică pentru „suveraniști” — greu, frate!

Campionul David Popovici n-a spus direct „votez cu X”. Nu. A fost subtil: o ecuație, o integrală care dădea ca rezultat 11, numărul lui Nicușor Dan pe buletinul de vot. Evident, asta a fost prea mult. Unii au crezut că integrală = masonerie, iar 11 = cod ocult. Dacă ar fi fost o poză cu grătare și bere, sigur înțelegeau mesajul.

De fapt, subtilitatea a fost ceea ce i-a înnebunit cel mai mult. Nu a fost un mesaj agresiv, nu a fost o poziționare politică ostentativă. A fost doar un semn că David Popovici nu este doar mușchi și viteză în bazin, ci și un cetățean activ, care are o opinie și curajul de a o exprima, chiar și criptat. Pentru unii, asta a fost de neiertat.

Suveraniștii, apărătorii gliei… pe Facebook

Acești apărători ai „neamului românesc pur” au reușit să confunde un campion mondial cu un agent al lui Soros, probabil pentru că David vorbește coerent și își spală tricoul. Au urlat în caps-lock pe internet, s-au revoltat că Popovici „s-a vândut”, dar n-au ridicat un deget când România pierdea la toate celelalte capitole care chiar contează.

Pentru ei, patria înseamnă să postezi steagul la profil, dar să urăști tot ce nu încapă în bula ta ideologică. Să spui că iubești România, dar să urăști românii care gândesc diferit. Să te închini la sportivi doar atâta timp cât tac și zâmbesc frumos, ca niște păpuși în vitrina naționalismului de paradă.


Între bazine și bălării ideologice

Campionul David Popovici muncește în apă. Ei muncesc la comentarii. El aduce glorie României. Ei aduc rușine națională în formă digitală. El aleargă după timpuri-record. Ei aleargă după like-uri la postări despre „străinii care ne fură țara”.

Și, ironic, dacă Popovici ar fi spus că votează cu „al lor”, l-ar fi declarat erou național, poate îi făceau și statuie din PET-uri reciclate. I-ar fi compus imnuri, l-ar fi chemat la talk-show-uri obscure și l-ar fi pozat lângă tricolor, cu brațul ridicat și sloganul „noi suntem poporul!” în fundal.


Cine iubește România cu adevărat?

Cineva care înoată zilnic până la epuizare, care face România cunoscută în toată lumea și care încurajează tinerii să voteze? Sau cineva care scrie „trădătorule” la fiecare postare care nu confirmă ideologia sa confuză? Răspunsul e evident, dar greu de acceptat pentru cei care confundă patriotismul cu intoleranța și Facebook-ul cu altarul adevărului absolut.

Campionul David Popovici, prin ceea ce este și ceea ce face, întruchipează exact valorile pe care România ar trebui să le promoveze: muncă, perseverență, educație, echilibru. Dar tocmai aceste calități devin deranjante pentru cei care trăiesc din ură și teorii ale conspirației.


Lecție pentru „suveraniști”: patriotismul nu e shoutcast-ul urii

Campionul David Popovici nu a cerut să fie idol. Dar prin simpla lui existență, prin decența și performanța lui, i-a pus în încurcătură pe cei care trăiesc din resentiment și conspirații. El votează. Ei vociferează. El muncește. Ei urlă. El construiește. Ei sapă.

Ironia finală este că exact cei care îl atacă astăzi vor fi primii care vor cere selfie cu el dacă îl întâlnesc pe stradă. Vor uita brusc insultele, vor uita ura, vor poza cu el și vor posta pe rețele: „David e mândria noastră!”, o mândrie cu termen de valabilitate, până când campionul David Popovici va mai spune ceva ce nu le convine.


În încheiere: campionul David Popovici înoată. Suveraniștii se îneacă în ridicol.

Să fim sinceri: dacă patriotismul înseamnă să urăști pe oricine nu e de acord cu tine, atunci campionul David Popovici e mult prea român pentru voi. Succesul lui nu e „vândut”, ci obținut. Și vă doare. Nu pentru că v-ar păsa de politică. Ci pentru că v-ar plăcea ca singurii oameni care contează să fie cei care nu vă contrazic. Campionul David Popovici contrazice tot ce înseamnă mediocritate, prostie și ură gratuită.

Și o face fără să ridice vocea. Doar cu fiecare lungime de bazin. Fiecare brazdă pe care o taie prin apă este o lecție despre demnitate, performanță și caracter, lucruri care lipsesc cu desăvârșire celor care își varsă frustrările în secțiunea de comentarii.

Mai am 24 de ore de trăit


Am început-o strigând, căci e un strigăt între două tăceri. Cei dragi râdeau, se bucurau pentru venirea mea în viața lor. Acum, ei au început să plângă, la aflarea veștii că-i voi părăsi mâine. Doare crunt, dar mie-mi vine să râd. Știu că urmează să scap de toate. Urmează să tac din nou. Am și uitat de gaura din care am ieșit și mi-am început drumul. Un drum anevoios care se va opri, îndată. Acum știu. E liniștitor, când știi exact cât mai ai de trăit. Urmează să intru într-o alta, pe veci.

În memoria unui amic care a murit de cancer.

Clubul secret


O dimineață banală. Stăteam sprijinindu-mi partea stângă a feței în palma mâinii de pe aceeași parte. Am încercat și invers, dar s-a dovedit a fi incomod. Cu coatele pe bar, îl ascultam absent pe ultimul client care mai reușea să îngâne ceva coerent. Din când în când, îl mai aprobam, iar el continua. E client fidel. Până nu de mult, obișnuia să facă pianul nostru să cânte, real talent, orb din naștere, ducea un trai mizer, până acum, când pare că are un card nelimitat. Zicea că le cântă unora, un club, o sectă, ceva secret.

50 shades of Gelu


Cine sunt? Eu sunt personajul principal al universului din mintea-mi în care domnește un haos controlat. Sau, poate, sunt ceea ce viața a sculptat, pe viu, în carnea-mi fragedă și-n mintea-mi odihnită. Ori vreun bătrân cu suflet de copil, copil ce n-a încetat să viseze cu ochii larg deschiși. Dar dacă sunt doar Gelu, sculer matrițer la fabrica de jucării, număr de marcă 112579, muncesc în trei schimburi și-n juru-mi e plin de personaje principale ale propriilor universuri, cu care eu ar trebui să mă conectez, pentru a fi eu însumi?

Un băiat și câinele lui


Mergem îndată, știu că ești nerăbdător s-o vezi. Și mie-mi place cățeaua ei. Ai face bine să nu-mi mai pui botnița, vreau să adulmec și eu liniștit. Nu-ți face griji, n-o s-o mușc pe baba aia de cur. Poți s-o muști tu, dacă te mai cicălește. Orice ai zice, eu tot în curtea ei mă cac. Îmi place să adulmec mirosul trandafirilor, atunci când o fac. În sfârșit, îi simt mirosul. Iese și ea. Nu mai băli și tu, o fac eu și pentru tine. Degeaba vorbesc cu tine. Uneori am impresia că mă înțelegi.

Ce faci? Văd că ești palid. Ți-o fi rău. Iar ai băut din sticla tatălui tău, așa-i? Tot cu apă ai completat-o? Dacă află, o să ți-o cam iei pe cocoașă. Eu nu-i spun. Dar asta-i ultima ta problemă. Unde te duci? Baia e-n capătul holului, pe stânga. Cealaltă stânga. Ăla-i ficusul bunicii tale. Era. Nu acolo. Aia-i litiera pisicii. Măcar dacă ai astupa și tu. Nu cu fața. Unde te duci acum? Bine că ai plecat și m-ai lăsat singur cu toată mizeria asta. Acuș vine mă-ta și iar o să dorm afară. Viață de câine.

Tot ce scriu devine realitate


Ce-i cu mutra asta la tine? Zâmbește-ți, dacă mă vezi, ești viu, stă scris pe bilețele lipite pe oglinda din baie. Un zâmbet suav îmi răsare-n colțul gurii. Trage aer în piept, citesc în timp ce deschid fereastra. O fac. Uitasem. Arăți bine, nu uita să zâmbești tuturor, îmi amintește oglinda din hol. Încuie ușa când pleci, am scris pe brelocul cheilor. Ai încuiat-o, stai liniștit, stă scris pe verso. Numele tău e scris aici, văd scris pe CI. Culcă-te, meriți, îmi spune patul. A naibii senilitate prematură.

Leilor le va surâde norocul, în plan financiar, căci au norocul scris în frunte. Fapt ce îi va plasa într-un conflict deschis cu berbecii ale căror portofele le vor colecta. Săgetătorii vor curta fecioarele care au probleme sentimentale cu peștii posesivi. Racii nu vor da înapoi de la avansurile femeilor capricorn. Taurii vor destabiliza balanțele, în timp ce gemenii se vor certa cu vărsătorii, din cauza paharelor goale. Acestea sunt doar o parte dintre știrile de sâmbăta asta, asta care vine.

Ciobanul Gigi prăbușit după FCSB 1‑2 Shkëndija

FCSB a pierdut rușinos cu 1‑2 în fața lui Shkëndija, iar ciobanul Gigi Becali a anunțat că se retrage din fotbal pentru „3‑4‑5 luni”

FCSB – Întoarcerea la stână cu miros de eșec și brânză stricată

Pe Arena Națională s-a scris istorie. Din păcate, o istorie care miroase a brânză stricată și e unsă cu lacrimi de jucători debusolați. FCSB a pierdut cu 1‑2 în fața unei echipe despre care ciobanul Gigi întreba cu aer de expert: „Da’ cine-s ăștia, mă, ce e Shkëndija? Nume de pastilă?” Iar băieții de la pastilă i-au servit ciobanului Gigi din Pipera o doză zdravănă de realitate administrată direct rectal, fără anestezie.


Când „posesia” înseamnă „plimbă-mingea-până-se-întunecă”

FCSB a avut 61% posesie. Pentru necunoscători, e ca și cum ai avea cheia de la casă, dar habar n-ai pe ce ușă să o bagi. Mingea s-a plimbat pe teren ca o bătrânică în parc, încet, fără țintă, fără rost. Pasele au fost mai degrabă exerciții de stomatologie, căci nici măcar un zâmbet de optimism nu s-a putut smulge. Șuturi periculoase? Zero! Idei? Mai puține decât în manualul lui ciobanul Gigi despre fotbal. Între timp, Shkëndija (o echipă a cărei selecție probabil s-a făcut pe grupuri de Facebook) a tras două bombe și a închis rapid contul.


Antrenor de carton, patron cu telecomandă

Charalambous? Un manechin la vitrină, îmbrăcat bine, dar complet mut. Nu trebuie să vorbească, căci Războinicul Luminii deține adevărul absolut: „Scoate-l pe ăla, bagă-l pe ălălalt, nu vezi că nu are lumină-n cap?” De pe tronul său aurit din Pipera, oierul Gigi conduce schimbările ca un DJ amețit la o nuntă cu dedicații: „Dă-l pe Șut afară, bagă-l pe Coman, poate-l vede Dumnezeu.” Rezultatul? Haos cu ghete scumpe.


„Tac 3-4-5 luni!” – promisiunea mincinoasă cu număr de serie

După meci, Latifundiarul din Pipera a apărut la TV cu lacrimi de crocodil nehrănit: „Tac 3-4-5 luni, am suferit prea mult.” Am mai auzit-o asta, de o sumedenie de ori, probabil. Tăcerea lui durează cât o pauză publicitară, apoi revine cu aceeași vâlvătaie de vorbe goale. Ciobanul Gigi fără microfon e ca brânza fără mucegai: nu e autentic. În realitate, tăcerea lui va dura cât îi trece pofta de glorie și până când îl va bate un vis să bage un portar atacant.


Adrian Șut – astral. Adică a plutit pe lângă meci

Când spui „aerian” despre un jucător, în general e un compliment. Dar Adrian Șut a fost atât de absent încât nici camerele VAR nu l-au detectat. Dacă ar fi avut brățară GPS, probabil ar fi fost localizat în alt județ. Olaru a jucat ca un copil certat că a ieșit fără fular la iarnă. Tănase a bifat o eliminare pe care o vezi doar în tutorialele „Cum să nu joci fotbal”. Crețu a centrat, ca de obicei, spre primul adversar sau în tribună. Totul, evident, sub privirea dezamăgită a oierului Gigi, care, probabil, îi dicta prin cască.


Panduru: „De Slobozia.” Reghe: „De desființat.” Vochin: „De râs.”

Analiștii au scos satârul și au vorbit direct. Panduru:Ăștia nu leagă două pase! Parcă joacă Slobozia în roșu.” Reghecampf: „Am văzut jucători care n-au fost. N-au fost. Nu știu unde erau.” Vochin: „Cele mai penibile schimbări din istoria recentă a echipei. E ca și cum ai da cu zarul și iei decizii.” Dacă s-ar organiza un concurs de „cea mai absurdă tactică”, FCSB ar câștiga fără emoții. Gigi doar claxonează de pe margine, fără niciun plan.


Chiricheș – singurul cu neuronii adunați la apel

După meci, Vlad Chiricheș a spus simplu: „Îmi trec prin cap cele mai negre gânduri.” Sperăm că nu gânduri de retragere, ci întrebări existențiale: „Ce caut eu în acest sitcom fotbalistic, scris de ciobanul Gigi cu viziuni divine?”


Drita din Kosovo – între glumă și pericol real

Dacă FCSB nu înțelege cât de jos a ajuns, următorul adversar, Drita din Kosovo, o să le spună clar și răspicat. Drita are jucători motivați, un stadion cât un teren de minifotbal și zero presiune. Exact ce trebuie ca să pună o pălitură nouă peste jugulara unei echipe care deja stă în terapie intensivă de moral. Dacă eliminarea cu Shkëndija a fost o rușine, cea cu Drita ar fi o blasfemie. Gigi Beeecali va avea din nou ce povesti la televizor.


Satiră din vestiar: telefonul fără fir și tăcerea care urlă

Atmosfera din vestiar? Un amestec între circ, film mut și spectacol de păpuși. Antrenorul nu spune nimic, ciobanul Gigi Becali urlă prin telefon, jucătorii se uită unii la alții ca într-un reality show numit „Supraviețuiește fără logică”. E ca un meci între rațele de plastic și o armată de furnici bine organizate. Ghici cine câștigă?


Becali: „Vreau fotbal de combinație. Trei atingeri și pas!”

Gigi a declarat la TV: „Vreau fotbal ca la Barcelona! Combinații, trei atingeri și pas. Fără figuri!” Ce avem, în schimb? Mingea se plimbă în cerc, jucătorii o privesc ca pe un obiect religios, iar driblingul s-a pierdut pe drum. La fiecare pasă greșită, ciobanul Gigi probabil face un semn al crucii, nu pentru iertare, ci de frică să nu-l ia DNA-ul că face evaziune tacticii.


Ce urmează? Apocalipsa. Sau Liga 3

Dacă totul merge în același ritm, FCSB va ajunge să se bată pentru promovare din Liga 3 în 2026. Jucători confuzi, antrenor-fantomă, patron-mesianic și suporteri care vin la stadion doar pentru glume și meme. Multe meme, meme cu MeMe și ciobanul Gigi.


Ciobanul Gigi, maestrul autodestrucției fotbalistice

Așa arată FCSB când Gigi Becali joacă la ruletă cu echipa, doar că nu e ruletă rusească, ci una unde toate bilele cad pe „pierzi”. Dacă fotbalul ar fi brânză, echipa asta e o cașcavală uitată pe soare, iar ciobanul Gigi e acela care, cu un aer solemn de mesia ratat, insistă să-ți vândă pielea ursului fără să fi văzut măcar ursul. E ca și cum ai încerca să faci o petrecere cu alcool ieftin și muzică proastă, iar apoi să spui că atmosfera e perfectă și invitații mulțumiți. Spoiler: nu-s.

În timp ce Războinicul Luminii promite tăceri de 3-4-5 luni, noi știm că el tac doar când râde isteric în sinea lui, în timp ce FCSB continuă să se scufunde în mediocritate cu grația unui melc beat. De fapt, ciobanul Gigi e singurul care pare să creadă că „posesia” e o tactică, iar „schimbările” lui sunt niște poante proaste într-un sketch care nu mai face pe nimeni să râdă.

Dacă asta e fotbalul modern după rețeta ciobanului Gigi, atunci adio Champions League, bun venit Liga Măgărească! Dar, hei, măcar avem distracție, tristă, amară și cu un umor negru ce face orice comedie de stand-up să pară un club de copii.

Și în timp ce turma e plecată, iar fluierul e spart, singurul lucru clar e că FCSB sub ciobanul Gigi va rămâne un spectacol tragic cu bilete gratuite pentru toate durerile noastre de cap. Să pregătim popcornul, pentru că următorul episod promite să fie și mai negru decât ultimul.