Prin pleiada de vloggeri, era și el, unul dintre cei mai celebri, își zicea Gigi Gucci, deși purta Abibas și-l chema Gigel Băloiu, nume predestinat, adesea bălind la tot ce vedea prin ferestrele restaurantelor fine dining sau haute cuisine. Într-o zi, văzând un anunț, pe care scria ,,angajăm debarasator”, avu o revelație, se angajă. Zilnic, posta filmulețe cu mâncăruri alese, pe barosăneală, cum îi plăcea să zică. Seara, rupt de foame, își cumpăra câte o shaorma cu de toate, plătind cu bonuri de masă.
David Popovici ia aur, statul se scufundă în nepăsare
David Popovici câștigă aur mondial, dar se antrenează în condiții rușinoase, în timp ce statul român închide bazine și desființează Ministerul Sportului
Campionul și țara care îl încurcă
În timp ce David Popovici câștigă medalii de aur și stabilește noi repere mondiale în înot, statul român reușește performanța paralelă: să rămână complet paralizat în fața succesului său. România nu mai are un Minister al Sportului, dar are o agenție. Nu mai are bazine funcționale, dar are panglici tăiate festiv. Nu mai are strategii pentru sport, dar are comunicate de presă. Și totuși, în acest decor de improvizație cronică și neputință birocratică, un tânăr de 20 de ani reușește imposibilul: să devină campion mondial, din nou.
Iar aceasta nu este prima sa medalie. David Popovici a mai câștigat, de-a lungul unei cariere deja impresionante, multiple medalii internaționale, inclusiv medalii de aur la Jocurile Olimpice, Campionate Mondiale și Europene. Performanțele lui l-au transformat în cel mai de succes înotător român din toate timpurile și într-un simbol al rezistenței într-un mediu instituțional ostil.
David Popovici: Rechin antrenat în piscină cu plasă de țânțari
Aur cu aer filtrat prin balon
David Popovici s-a antrenat, în mod ironic, în ceea ce poate fi descris mai curând ca o seră pentru plante bolnave decât un bazin de înot de performanță. La Complexul Lia Manoliu din București, bazinul este acoperit cu un balon gonflabil pe timpul iernii. Umiditate excesivă, aer greu, condens permanent, o atmosferă în care sportivii se sufocă mai repede decât își fac încălzirea.
Și totuși, Popovici nu doar că s-a antrenat acolo, ci a câștigat aurul mondial la 200 de metri liber, învingând adversari cu condiții net superioare.
Performanță în ciuda, nu datorită
Succesul său nu este rezultatul unui sistem bine pus la punct, ci produsul unei voințe individuale feroce. Este genul de campion care se naște o dată la o generație, dar care este forțat să compenseze cu determinare ceea ce statul nu îi oferă cu infrastructură.
Statul român: Ministerul Sportului, înot spre desființare
O agenție în loc de minister
În iunie 2023, România a decis să desființeze Ministerul Sportului. Nu pentru că sportul ar fi înflorit și nu mai era nevoie de conducere, ci din rațiuni „administrative”. S-a înființat în loc o Agenție Națională pentru Sport, o entitate mai greu de găsit în realitate decât pe site-ul Guvernului.
Deși, teoretic, sportul este în subordinea primului-ministru, practic nimeni nu știe cine trage sforile, cine face strategii și, mai ales, cine răspunde când sportivii se antrenează în improvizații periculoase.
Panglici, promisiuni și bazine goale
În stilul binecunoscut, autoritățile au inaugurat cu fast bazine care au rămas închise ani de zile. Târgu Mureș, Otopeni, investiții de milioane de euro care stau cu lacătul pus din lipsă de personal, proceduri birocratice sau pur și simplu nepăsare.
România sportivă: Țara în care bazinele se termină în bălării
Proiecte începute, neterminate, abandonate
Bazinul olimpic din Iași, început în anii ’90, a devenit un simbol al decrepitudinii: ziduri crăpate, vegetație sălbatică și promisiuni abandonate. La nivel național, doar 4 bazine olimpice sunt funcționale – dintre care două închise temporar sau permanent.
Între timp, mii de copii și juniori nu au unde să se antreneze. Accesul în bazinele private este scump, iar școlile nu au infrastructura minimă.
Statistici rușinoase
Există un bazin la fiecare 100.000 de elevi. Niciunul construit între 2018 și 2022. În ultimii 20 de ani, statul a investit peste 1,2 miliarde de euro în infrastructura sportivă – dar rezultatele sunt dramatice. Bani cheltuiți pe clădiri goale, fără personal, fără strategii.
Opinie publică și indignare: Sătui de pomeni, flămânzi de viziune
Revoltă tăcută și sarcasm online
Pe rețelele sociale, ironiile curg. „David Popovici a câștigat aurul într-o țară care n-are bazine, dar are gropi olimpice”, scrie un internaut. Altul observă: „În România, Popovici înoată prin clor și incompetență.”
Publicul e obișnuit cu ironia tragică: suntem țara care își celebrează sportivii doar când câștigă, dar îi ignoră complet când cer infrastructură.
Politicienii și sportul: Doar la poză
Când Popovici ia aurul, toți se grăbesc la postări emoționante. Dar când el vorbește despre frică, despre lipsa condițiilor, despre dorința de a renunța, tace toată lumea. E mai comod să dai share la succesul altuia decât să investești în condițiile lui de lucru.
România se îneacă în propria nepăsare
David Popovici e campion mondial. Nu pentru că România l-a crescut, ci pentru că el a crescut în ciuda României. Într-un stat în care sportul e condus de agenții-fantomă, bazinele sunt închise sau fictive, iar sprijinul e un cuvânt fără buget, succesul lui e un strigăt. Un strigăt împotriva indolenței sistemice.
El e dovada vie că performanța poate apărea și în cele mai ostile condiții – dar și că, fără schimbare, următorul Popovici s-ar putea să nu mai apară deloc.
Până atunci, ne uităm la medalii ca la eclipse: rare, spectaculoase, și complet neinteligibile pentru cei care trăiesc permanent pe întuneric.
Jurnal, ziua 256
Dragă jurnal, azi mi-am propus să nu. Nici măcar. Nici gând. Îmi propusesem să. Aș fi putut să. Probabil ar fi fost mai bine dacă aș. Dar, nu. E prea devreme. Îmi pun o cafea. Îmi aprind o țigară și mă eliberez de toate gândurile. Mă simt ca un nabab. Toate-mi par a fi exact așa cum trebuie. Orice aș face, le-ar putea schimba echilibrul precar. Deci, nu. Azi, nu. Voiam să. Mă gândeam că ar fi fost bine dacă aș. Dar de ce să, când pot să? De mâine o să. Vreau ca. Încep să. Mă gândesc la. Mâine.
Extratereștrii se fut? Satiră despre prostia globală
Extratereștrii se fut? O analiză satirică despre prostie, conspirații, politicieni incompetenți și lumea absurdă în care trăim
Extratereștrii se fut? Sau doar ne privesc râzând?
Printre știrile care au devenit subiect de discuție în ultima vreme, mă surprind tot mai des zâmbind amar. Lumea în care trăim pare regizată după un scenariu de duzină, interpretat prost de actori mediocri, în care absurdul a devenit normă. E o tragedie grotescă, de un umor negru atât de dens, că-ți vine să râzi în hohote, dacă ai stomac pentru satiră.
În timp ce autoritățile incompetente din Turcia continuă să adune morții de sub dărâmături, la noi, aleșii ne îndeamnă senin: „Stați liniștiți, suntem pregătiți.” De fiecare dată când aud aceste cuvinte, parcă aud ecoul minciunilor spuse înainte de revoluție, Colectiv sau pandemie. Am fost mereu „pregătiți”, dar niciodată în sensul bun.
În această comedie amară, liderii lumii sunt caricaturi tragice: se scarpină în cap, constată tâmpeniile făcute și, în loc să învețe ceva, le repetă cu sârg sau le depășesc în gravitate. Nu învață, nu previn, nu se opresc.
Între timp, masele, preocupate de corectitudinea politică și de a nu deranja prostul din colț, contribuie indirect la o prostie generalizată care crește proporțional cu populația globului. Acolo unde e prostie multă, apar și fricile absurde și reacțiile paranoide: știrile false înfloresc, iar conspirațiile despre oculte mondiale devin adevăruri pentru mulți. Așa se ajunge și la „minunății” gen Diana Șoșoaca, care, într-un delir demn de filme SF de categoria Z, a declarat că seismul din Turcia a fost un atac orchestrat de forțe care „invidiază” realizările statului turc. Gândește-te doar ce nivel de prostie trebuie să aibă cineva ca să o creadă și să o voteze.
Și, ca totul să devină și mai absurd, vin știrile cu OZN-uri detectate în SUA, apoi în China. În loc să încerce să înțeleagă fenomenul, autoritățile par gata să le doboare fără să clipească. Dar dacă, în loc să apese pe trăgaci, și-ar pune întrebarea esențială: „Extratereștrii se fut?”… Poate ar descoperi că răspunsul e „Da” și că industria porno ar putea deveni prima punte reală de comunicare interstelară. Ar putea chiar scoate un ban cinstit.
Dar, vezi tu, n-au gândit atât de departe. Poate și extratereștrii, privind toată comedia asta sinistră, au concluzionat deja că n-are rost să comunice cu noi, pot doar să râdă.
Aceasta este o revizuire a unui text scris și publicat în februarie 2023, în contextul cutremurului din Turcia și zvonurilor privind OZN-urile care ar fi fost vazute în SUA și ulterior în China. De partea cu OZN-urile americanilor și chinezilor au râs și extratereștrii, fac pariu. Iată textul inițial!
Extratereștrii se fut?
Făcând slalom printre știrile care au ajuns subiect de discuție în ultima perioadă, mă surprind purtând un surâs amar. Lumea în care trăim îmi pare a juca după un scenariu prost scris, interpretat caraghios, de actori din ce în ce mai proști, fapt care face totul să fie o tragedie la care îți vine să râzi cu lacrimi, dacă guști satira, umorul negru.
În timp ce autoritățile incompetente din Turcia continuă să contabilizeze dezastrul creat de cutremur, aleșii noștri ne spun să stăm liniștiți, că suntem pregătiți.
De fiecare dată când aud acest îndemn, din partea autorităților noastre, îmi amintesc toate evenimentele petrecute în ultimii 30 și ceva de ani, evenimente care au succedat acest nefericit îndemn. De la revoluție și până la Colectiv sau pandemie, ni s-a tot spus să stăm liniștiți că suntem pregătiți și s-a dovedit că ar fi fost cazul să ne îngrijorăm și să luăm atitudine.
În acest scenariu prost, autoritățile incompetente ale statelor sunt aidoma prostului care, scărpiându-se în vârful capului, constată prostiile pe care le-au făcut și se arată dispuse să le repete la infinit sau să comită altele și mai grozave, neînțelegând și nefăcând nimic pentru a preîntâmpina. Totodată, aleșii neamurilor au nevoie ca masele de alegători să fie proaste și liniștite, să nu cumva să le disturbe somnul.
În tot acest timp, populația din ce în ce mai atentă la political correctness are grijă să nu cumva să-i deranjeze pe proști și se uită-n altă parte, astfel încât nivelul prostiei este într-o creștere direct proporțională cu numărul de locuitori ai planetei, atingând cote alarmante.
Acolo unde este prostie multă, își fac apariția și reacțiile paranoide, cauzate de fricile absurde ale celor incapabili să înțeleagă ceea ce se întâmplă în jurul lor și cu ei. Așa se explică succesul știrilor false și faptul că oculta mondială este făcută responsabilă pentru orice. Tot așa se explică faptul că ajungem să avem oameni politici de teapa Șoșocăi.
Apropo, Șoșoca a afirmat că seismul din Turcia a fost de fapt un atac orchestrat de puterile care invidiază realizările autorităților din acel stat. Asta să-ți închipui cam cât de proști sunt cei care au votat-o și o susțin.
Văzând știrile despre OZN-urile din SUA, urmate la foarte scurt timp de unele conform cărora și chinezii s-ar confrunta cu unele, știri care probează odată-n plus nivelul de incompetență și de prostie la nivel global, fel de fel de scenarii hilare mi-au năpădit mintea.
Printre acestea, mă gândesc că autoritățile din SUA și China greșesc atunci când se arată dispuse să distrugă navele presupus a fi extraterestre, comit astfel o greșeală strategică și păguboasă. Dacă și-ar fi pus întrebarea: ,,Extratereștrii se fut?” și ar fi presupus că răspunsul este ,,Da”, atunci ar fi putut căuta soluții pentru a-i coopta pe aceștia din urmă în industria porno și ar fi făcut astfel un ban cinstit. Însă, vezi, nu s-au gândit!
Poveste în lift
Urcă, încrezător, cu gând să coboare. Apasă butonul. Porni, încet, spre tartar. Acolo fusese repartizat, după o judecată aspră. Plictisit, își aprinse o ultimă țigară. Își propusese să se lase, imediat ce avea să ajungă la destinație. Trase un fum, inspiră profund și expiră. Fumul dens excită senzorul și un duș îl acoperi. Țigara i s-a stins. Furios, urlă și simți ceva călduț pe crac. Nici aici nu-mi dai pace, Zamolxe? Sunt un dac liber și ți-am zis doar că mă piș în liftul tău.
Cobori? Nu. Urci? Nu. De ce te zgâiești la mine? Cine? Tu. Care tu? Mă îngâni? Nu, tu? Nici eu. Bine. Nu e bine. Ce? Nimic. Da. Cum te cheamă? Nu mai știu. Nici eu. Ăla. Și mai cum? Atât. Ești praf. Și tu. Zici? Nu eu. Cum? Tu zici. Ce zic? Cum ești. Sunt? Crezi? Nu știu. De ce? Nu mai înțeleg nimic. Ia o pauză. De la viață? Ești idiot. Posibil. Inspiră adânc. Îți bați joc de mine? Nu. Mă gândeam. Tu? Eu, ce? Gândeai. Clar. Ce? Mă judeci aspru. Hm. Păcat că tu ești eu și n-are cum să-mi pară bine.
Autoportret
E lume multă-n biserică. Mă taie o pișare. Nu găsesc ieșirea. Simt că fac pe mine. Mă trezesc. Dau fuga-n baie. Am reușit. Alarma sună. E patru dimineața. Deschid frigiderul. Înfulecând ceva, mă-mbrac-n grabă. Trebuie s-ajung în stație, să nu ratez autobuzul. Presimt c-o să-ntârzii iar. Rămân fără job. Îl prind, de data asta. Ajung la muncă. M-apuc urgent de treabă. Am targetuuri de făcut. Inima-mi bate cu viteza luminii. Trag aer în piept. Vreau să mă trezesc. Al naibii coșmar.
Vin extratereștrii? Cea mai absurdă teorie din 2025
Vin extratereștrii pe Pământ? Sau doar o cometă banală devine motiv de panică globală, conspirații și teorii cu daci, reptilieni și Căcălin
Breaking News: Vin Extratereștrii! Panicați-vă OrganizaaaT!
Subsemnatul, om cu mintea trează, calculator cu procesor emoțional de fier-beton și detector de prostii integrat în creier, mă văd nevoit să trag semnalul de alarmă: GATA! VIN EXTRATEREȘTRII! Ne atacă! De pe o cometă sau poate cu o navă spațială extraterestră spion high-tech trimisă să ne studieze inteligenta civilizație care postează TikTok-uri cu pisici care cântă manele.
Studiul care a aprins fitilul panicii interstelare
Potrivit unui studiu apărut recent (scris de niște tipi foarte serioși, cu doctorate, laboratoare și probabil cămăși călcate), obiectul cosmic 3I/ATLAS ar putea fi o tehnologie extraterestră ostilă, o cometă sau un colț de gheață cu ADHD care trece pe lângă Pământ doar ca să ne bată obrazul. Acestea sunt detalii.
Dar hai să nu ne lăsăm păcăliți de așa-zisa „știință” bazată pe observație, date, logică și măsurători. E mult mai interesant să credem că o civilizație de milioane de ani lumină a decis să trimită o rachetă camuflată în cometă, care trece pe lângă noi la 130.000 mile pe oră, doar ca să tragă cu ochiul la Planet Earth: Ediția disfuncțională.
Ipoteza dacilor galactici și întoarcerea reptilienilor
Ba mai mult (și aici intru pe teritoriul meu preferat) eu presupun că ar putea fi chiar extratereștrii prieteni ai dacilor, veniți să verifice dacă mai are cineva coif pe cap. Sau poate sunt Anunaki, reveniți să vadă ce mai fac experimentele lor genetice de pe Terra. Sau Reptilienii, întorși din concediu de pe Sirius. Ori (de ce nu?) o misiune specială galactică trimisă să-l ia acasă pe Căcălin Georgescu, prietenul lor de demult, rămas accidental printre pământeni. E momentul reîntoarcerii marelui lider!
Cine-i Avi Loeb și de ce visează OZN-uri?
Avem noroc însă, acest studiu salvator vine semnat de nimeni altul decât Avi Loeb, astrofizician de renume, cunoscut pentru abilitatea de a transforma fiecare bolovan spațial într-un posibil iPhone extraterestru stricat. Domnul Loeb, un amestec de Galileo Galilei și Nostradamus pe steroizi, ne avertizează că această cometă ar putea fi o navă de spionaj galactică. Dacă nu e, ne cerem scuze. Dacă e… v-am zis eu!
Plictisitorii cu dovezi: adică oamenii de știință
Criticii? Ah, da. Criticii sunt acei indivizi plictisitori care cer „dovezi”. Adică niște apărători ai raționalității, care refuză să accepte că o traiectorie ciudată înseamnă musai OZN. Un fel de Grinch științifici care ne fură magia speculației necontrolate. Ei spun:
- Nu sunt semnale radio.
- Nu e niciun comportament inteligent.
- Nu avem nimic care să sugereze tehnologie.
- E doar o cometă.
Adică fix ceea ce ar zice o conspirație globală de astronomi plătiți de reptilienii din Andromeda, nu? Cine se mai încrede în telescop când avem TikTok și Reddit?
Știința serioasă versus fantezia virală
Știința, acea bătrână urâcioasă care cere „probe”, vine și ne servește o porție de realitate: 3I/ATLAS e foarte probabil o bucată de gheață interstelară, un vizitator inofensiv al Sistemului Solar. Dar cum să vinzi articole și să faci podcasturi misterioase dacă spui adevărul? E mai catchy să zici că e o dronă extraterestră care vine să ne dezactiveze Netflix-ul!
Presa de panică și omul cu folie pe cap
Așadar, în mijlocul acestei vâlvătăi cosmice a panicii pseudo-științifice, avem două tabere:
- 1. Loeb și echipa Galactica – „E posibil să fie extratereștri sau nu. Dar hai să ne panicăm profilactic!”
- 2. Astronomii plictisitori – „E o cometă. Mutați-vă privirea înapoi la telescop!”
Și undeva între cele două se află publicul: omul care crede că extratereștrii ne spionează cu o piatră zburătoare, în timp ce își pune folie de aluminiu pe router.
Dacă vin, n-o să vină cu o cometă. Să fim serioși.
Hai să fim sinceri. Dacă o civilizație extraterestră are tehnologia să călătorească ani lumină, credeți că o să trimită o cometă ca să se uite discret la ce mai facem? Serios acum, e ca și cum ai trimite o cizmă să-ți spioneze vecinii prin zid.
Când o cometă devine virală și rațiunea moare
Dar partea frumoasă e cum s-a inflamat tot internetul, cu titluri bombastice:
- „NAVĂ EXTRATERESTRĂ LA 2 KM DE PĂMÂNT” (era la 1 miliard de km, dar cine mai numără?)
- „EXTRATEREȘTRII SUNT DEJA PRINTRE NOI” (dacă te uiți la comentariile de pe Facebook, ai putea jura că da)
- „OBIECT OSTIL VINE ÎN NOIEMBRIE” (mai că nu cerem concediu anticipat de frică).
Cine pierde în tot haosul: știința și bunul simț
În realitate, obiectul 3I/ATLAS o să treacă frumos pe lângă Soare și o să dispară în neant. Ca iubitul care zice că se duce la țigări și nu mai revine. Nimeni n-o să fie atacat, cu nicio rază laser din spațiu. E doar o piatră cosmică grăbită. Dar hei, nu lăsa adevărul să-ți strice ficțiunea!
Cine suferă în toată povestea asta? Știința. Acea disciplină bătrână care lucrează cu ce poate fi demonstrat. Dacă ne-ar mai auzi Galileo, probabil ar întreba: „Deci acum fiecare cometă e o navă-mamă extraterestră? Vă meritați soarta.”
Și mai suferă și publicul, care, hrănit cu panică și teorii conspiraționiste, începe să creadă că NASA ascunde extratereștri în subsol și că fiecare punct luminos de pe cer e Elon Musk sau un OZN. Confuzia e completă.
Concluzii logice într-o lume ilogică
În concluzie:
- Dacă vezi un punct pe cer, NU este neapărat o invazie extraterestră.
- Dacă o cometă vine spre sistemul solar, NU e musai o dronă de spionaj cu laser.
Și dacă citești un articol panicard, amintește-ți: tot ce e bombastic și nesusținut de fapte… e, în general, doar divertisment cu buget mic și folie de aluminiu pe cap.
Și da, domnule Loeb, e minunat că visăm, că ne punem întrebări. Dar poate ne întrebăm și cât de ridicoli suntem uneori când confundăm un iceberg cosmic cu o navă Klingonă.
Până data viitoare, zic să rămânem calmi, să folosim rațiunea și să nu uităm: dacă extratereștrii ar vrea să ne cucerească, probabil ne-ar trimite un e-mail sau un tutorial pe YouTube, nu o cometă. Să fim serioși.
Nu te-am mai văzut de 10 ani
Mi se făcuse dor de diminețile-n care te sculai și mă trezeai, ridicând plapuma de pe mine, cerându-mi să te însoțesc la baie. Să știi că te-am iertat pentru că mă udai când eram mic și că mă stropeai pe papuci când eram beat muci. Au trecut anii peste noi și burta a început să ne separe. Îmi pare rău că te-am legat cu șnurul, pe bâjbâite mi-e greu să te mai scot și nici colacul nu mai vreau să-l ud. Noroc cu oglinda cea nouă din duș, altfel nicicând nu te-aș fi revăzut.
Anticariat
Părea translucid. Toți îl citeau precum citește Vanghelie cărțile de colorat. Nici urmă de vreo umbră de talent. De muncă nici s-audă. El doar combina. Un fel de pierde vară, unul perseverent. Avea în schimb un hobby, în care investea tot ce agonisea și cu nimic nu părea a-l deranja. Mereu jucând poker, îl puteai vedea. Deși, nici vreun poker face n-avea. Trecură anii peste el, copil bătrân ajunse. Nu mai era nimeni să-l citească. Doar barba-i mițoasă i-o mai scutura, un tânăr anticar.
Hipnoză
Hoinărind pe malul pârâiașului ce străbate inima pădurii, o văzu scăldându-se. Părul ei ud se revărsa, în valuri, până peste fesele-i ferme ce păreau atent sculptate de mâna unui maestru. Inima-i bătea cu putere, în gât. Privirile li s-au intersectat pentru o clipă, apoi au coborât, analizând fiecare părticică a corpului ce-i se arăta expus în toată splendoarea. Nurii merelor Anei i-au acaparat privirea și nesățioase pofte i-au cuprins întreaga ființă. O pișcătură a unui țânțar, îl trezi.