sâmbătă, octombrie 25, 2025
Acasă Blog Pagina 46

„Gandalful din Găești” – cum Căcălin Georgescu a recitat Tolkien ca să-și ascundă înfrângerea de prostime

România, țara în care vrăjitorii politici își rosteau cuvintele din „Stăpânul Inelelor” ca pe niște mantre sacre, în timp ce realitatea le trântea ușa în nas. După ce, cu câteva zile în urmă, Nicușor Dan a fost ales președintele României, Călin Georgescu (maestrul apei structurate și discursurilor furate) a revenit cu un discurs care era mai degrabă o declarație de înfrângere dată la pompă pentru prostime.

Dar hai să fim serioși: pe cine a învins Nicușor Dan? Pe G SIEmion, care s-a aruncat ca un câine fără stăpân să bată tobele „în numele lui Georgescu”? Pe guru-ul care crede că dacă recită Gandalf e automat un lider de calibru? Sau pe amândoi, într-o bătălie absurdă cu un profet cu apa-n cap și un huligan politic?

Discursul lui Georgescu a fost o lecție de plagiat cu pretenții literare:
„Vă văd, vă simt și vă aud lacrimile grele. Plângeți, dragii mei, dar nu deznădăjduiți. Nu toate lacrimile sunt rele.” — Gandalf pentru toți fanii săi naivi care încă plâng după el.
Apoi, un pic de Galadriel ca să dea greutate:
„Lumea s-a schimbat. Nu mai este ce-a fost. Se simte asta în tremurul apei, în freamătul pădurii…”
Un fel de „luați-o ca pe un semn divin” pentru toți credincioșii săi cu creierul în modul „reboot”.

Și dacă te întrebi cine plânge mai tare decât fanaticii ăștia? Păi, în spatele cortinei, Putin dă din picior și oftă adânc că idioții lui utili (Georgescu și SIEmion) n-au reușit să destabilizeze România. Bravo, băieți, ați eșuat pe bune!
În loc să aibă un aliat pe caii troieni, Kremlinul a primit un președinte care știe să deschidă geamul, nu porțile iadului.

Și da, mă bucur că majoritatea românilor nu s-a lăsat hipnotizată de acest guru de carton, de huliganul cu discurs de maidan și de strategia obscură a unui dictator nervos.

Așa că, spre disperarea lui Georgescu, a lui SIEmion și a fanilor lor cu ochii lipiți de ecran și creierul îmbibat de teoriile conspirației, Nicușor Dan a fost ales președintele României, al tuturor românilor, inclusiv al fanaticilor lui guru Georgescu.
Un om care nu-și pune mantia de vrăjitor, ci pune mâna pe treabă.
În 2025, asta nu e doar o victorie – e o salvare, aș putea spune, o salvare de la dezbinare.

Simion, sabotat de SIEmion – când îți îngropi votanții înainte de alegeri și urli „fraudă!” după

Cum s-a autosabotat G Simion, încă din preioada pandemiei COVID-19, iar acum strigă c-ar fi fost fraudă electorală

Nicușor Dan a câștigat. Calm, cu voce joasă și cu dicție de matematician încordat, a reușit să convingă electoratul că președintele nu trebuie să fie nici bătăuș de microfoane, nici profet cu drapel pe umeri, nici influencer de conspirații. A învins fără să urle, fără să cheme poporul la „răzbunare”, fără să promită că dă jos sistemul cu furculița din popotă.
În cealaltă tabără însă, G SIEmion s-a trezit că… a pierdut, nu oricum, ci spectaculos. În ciuda certitudinilor de pe TikTok, în ciuda marșurilor, mitingurilor și flashmob-urilor cu tricolor în dinți, o bună parte din electoratul său nu a mai apucat să voteze, nu pentru că au fost împiedicați, ci pentru că… au fost prea ascultători.
Ascultători de George, în pandemie, când le explica, cu emfază și salivă, că masca e opresivă, că distanțarea e un moft globalist și că vaccinul e o unealtă a sclaviei genetice. Și oamenii l-au crezut. Au refuzat masca, tratamentul, medicii – au ales libertatea absolută de a muri de Covid cu demnitate de Facebook Warrior.
A fost, fără îndoială, primul caz documentat de campanie electorală anterioară alegerilor, soldată cu victime… din rândul propriului electorat. Practic, G SIEmion și-a curățat listele de votanți cu o metodă nemaiîntâlnită: teoria conspirației cu efecte letale.

Iar acum, în fața urnelor goale și a realității neînduplecate, George face ce știe: țipă, strigă „fraudă!”, „trădare!”, „ridicați-vă, români!”. Iar o parte din electoratul rămas (adică cei care au supraviețuit pandemiei și TikTok-ului) și-a spart televizoarele, și-a tăiat buletinele și e gata să răspundă chemării la luptă, cu toporul în mână și neuronul în standby.

Ironia supremă? Nici nu i-a trebuit sistemul să-l saboteze. S-a sabotat singur, cu aplomb, încă din 2020. Iar acum, când realitatea îl trage de mânecă, preferă să creadă că a pierdut din cauza „ocultei”, nu a oxigenului lipsă.

Între timp, Nicușor Dan își bea cafeaua în liniște, nu pentru că e slab, ci pentru că în haosul creat de SIEmion și ai lui, un om liniștit pare brusc… revoluționar.

Imbecilul Donald Trump, pacea și ceasul lui cu baterie descărcată

Donald Trump, fostul președinte, actualul președinte, viitor președinte și etern membru de onoare în galeria „oamenilor care cred că diplomația e ca Monopoly-ul”, a anunțat că războiul din Ucraina nu e problema lui. Ceea ce e aproape poetic: nici realitatea nu pare să fie o problemă pentru el.

După o conversație telefonică cu Vladimir Putin, (omul care ține pacea în buzunarul de la piept, lângă briceagul ideologic și planul de anexări) Trump a decis că e momentul să se retragă din susținerea noilor sancțiuni împotriva Rusiei și, în schimb, să exploreze „potențialul nelimitat” al afacerilor cu Moscova.
Potențialul nelimitat, desigur, include și promisiunea ca, la finalul războiului, SUA să importe bors din Novosibirsk și gaz natural direct în SUV-urile alegătorilor din Texas, cu o poză cu Trump pe rezervor.
Omul a promis în campanie că va face pace „în 24 de ore”. Auzindu-l, am spus-o pe șleau: Trump e imbecil, nu faci pace în 24 de ore. Nici măcar un cozonac cu nucă nu iese în 24 de ore, darămite o înțelegere între un dictator flămând de teritorii și o țară călcată pe cap de tancuri.

Dar asta nu contează pentru fanii lui Trump. Ei trăiesc într-o lume paralelă, în care geopolitica se face cu GIF-uri, iar Zelenski este numele unui soi de pizza ucraineană. Sunt genul de oameni care cred că NATO e un brand de apă plată și că Crimeea e un parc de distracții rusesc.

Între timp, Europa pune la cale noi sancțiuni împotriva Rusiei, iar Trump, în stilul lui specific, vrea să le înlocuiască cu un parteneriat strategic pentru extracția de pământuri rare, bors și voturi din Michigan.

Putin, șiret ca întotdeauna, a înțeles imediat: de ce să negociezi pace când poți negocia un joint venture? În timp ce europenii pun presiune, Trump a scos uleiul de masaj economic și i l-a aplicat strategic pe harta Eurasiei.

Și NATO? Să fim serioși. Trump pare mai interesat de un reality show numit „Ce-ar fi dacă apăram doar statele care cumpără arme de la mine?” decât de apărarea colectivă.
Toată această comedie amară e o reluare prost jucată a istoriei, cu promisiuni de pace care nu există, cu apeluri telefonice care nu schimbă nimic și cu un președinte care crede că dacă zâmbești la Putin destul de larg, îți face discount la invazii.

Adevărul e simplu: Trump n-a făcut pace, n-a făcut nici măcar liniște, a făcut doar zgomot și poate niște planuri de business cu niște băieți care au mai mult gaz natural decât scrupule.

Iar lumea? Lumea se uită, aplaudă sau urlă, în funcție de canalul de știri la care s-a uitat ultima dată.

Brânză, euro și sugestii sfinte: Gigi & George – telenovela patapavloviană a politicii românești

Dacă ai pierdut ultimele episoade din epopeea Gigi Beeecali– G SIEmion, stai liniștit: nu s-a întâmplat nimic nou. Doar aceeași piesă, jucată la nesfârșit, dar cu brânză, insinuări și curs valutar.

Într-o țară unde alianțele politice durează cât o promisiune de post, Gigi și George au reușit imposibilul: o prietenie intermitentă, sudată cu caș și spulberată de… sugestii. Nu acuzații, Doamne ferește! Gigi nu spune niciodată direct, el doar lasă în aer lucruri, ca o lumânare care pâlpâie în altarul bârfelor cu tentă.

Totul a început cu o nuntă. G SIEmion, mândru și nărod, s-a căsătorit patriotic. Iar Gigi, cu suflet mare și sacoșă tradițională, i-a dus brânză. Nu voturi, nu sprijin concret, ci brânză – simbolul universal al păcii pastorale. A fost o ofertă de reconciliere națională în formă solidă.

Dar pacea n-a ținut mult.
La scurt timp după eveniment, într-un interviu cu parfum de revelație carpatină, Gigi a lansat o insinuare. N-a zis clar. N-a folosit cuvinte explicite. Doar a lăsat să se înțeleagă – cu aerul unui arhanghel dezamăgit – că între G SIEmion și Miki Neamțu ar fi existat… o tensiune nefirească. Nu știm ce fel de tensiune, dar Beeecali știe. Sau simte. Sau visează. Oricum, e clar că a fost ceva „nepotrivit”. Așa că a tras concluzia logică:
„SIEmion nu merită să fie președinte.”
Pentru că, se știe, în România alegem conducători nu după competență, ci după cum cred alții că se uită la alții. Nu că G SIEmion ar fi competent.

Și, cu toate astea, Gigi s-a răzgândit din nou. I-a dat iertare, brânza deja fusese digerată, iar sprijinul politic a fost reactivat. Atât de reactivat, încât Beeecali, în entuziasmul lui mistico-financiar, și-a schimbat toți leii în euro, convins că urmează o eră mesianică sub SIEmion.
Rezultatul? SIEmion a pierdut alegerile. Iar Gigi, cu degetul înfipt adânc în calculatorul BNR, a făcut bilanțul:
„Am pierdut un milion de euro!”
Nu pentru că și-a făcut prost calculele, ci pentru că, în mintea lui, economia merge pe prietenii și vedenii.

Acum, când totul s-a dus pe apa brânzei, Gigi îl numește pe fostul mire și prieten „vagabond” și calmează faptul că instigă la „vărsare de sânge”. El, omul păcii, el, cel care aduce brânză ca semn de alianță și apoi aprinde fitilul cu „eu n-am zis, dar…”.

Morala?
Când Gigi Beeecali îți aduce brânză la nuntă, ai două variante: o mănânci rapid sau o lași ca probă pentru când o să insinueze că ai iubit greșit.
G SIEmion n-a înțeles, a băgat-o în frigider. Iar acum Gigi a scos factura, cu dobândă, cu suspiciuni și cu euro pierduți la ruleta politică mistică.

România, filtrată și livrată algoritmic: Cine-a votat cu Nicușor?

Despre bulele digitale, votul invizibil și cum rețelele sociale ne fac să credem că trăim într-o țară care nu există, dar care are apă caldă și opinii bine conturate

Cine-a votat cu Nicușor? Sau: cum am ajuns să nu mai recunoaștem România fără filtru

Se întreabă tot mai vocal, pe rețele, niște cetățeni din specia „fără acte, dar cu principii”:
„Cine, frate, l-a votat pe Nicușor Dan, că eu nu cunosc pe nimeni?!”
Ei nu mint. Chiar nu cunosc. Dar asta nu pentru că n-a votat nimeni, ci pentru că trăiesc într-o cameră cu ecouri, cunoscută în argoul internațional sub numele de echo chamber.
Ce-i asta? Pe scurt, o lume paralelă în care vezi doar ce confirmă ce crezi deja. O redută digitală ermetică, unde n-ajung decât opinii prietenoase și meme-uri cu sens unic. Nu intră Firea, nu intră pragmatismul, nu intră vecinul care votează PSD de frică să nu se oprească microbuzul de Otopeni.
Facebook, Instagram, TikTok – toți algoritmii voștri dragi – nu vă livrează realitate, ci validare personalizată. Adică: nu mai știți cum arată România, știți doar cum sună ea în bula voastră.
Și în bula voastră, toți sunt ironici, citiți, au tatuaje minimaliste și ură pentru sistem. Și dacă nu l-a votat nimeni pe Nicușor, înseamnă că Nicușor a fost votat pe ascuns, într-o conspirație democratică cu milioane de participanți invizibili.

E momentul pentru o veste proastă: realitatea nu e targetată pe interese. Ea include și doamna de la etajul trei care votează cu Firea că „măcar ea arată a femeie”. Include și omul care n-are apă caldă, dar are convingerea că Nicușor Dan e fiul nelegitim al lui Soroș.
Nu cunoașteți pe nimeni care l-a votat? Normal. Pentru că Meta știe că vă enervați dacă vedeți postări de la votanți reali. Așa că vă ține în bula voastră frumoasă, eco, dreaptă moral și ruptă de cartier.

Și între două stories cu câini salvați și două reels-uri cu iarbă urbană, vă treziți cu o întrebare: Cum s-a întâmplat asta?
Simplu. N-ați văzut România venind, pentru că ați crezut că sunteți România.

Protoromâna însărcinată cu latina: Miracolul lingvistic de la Fanatik TV

Cum Căcălin Georgescu a rescris istoria limbii române în direct, în fața unui Mihai Tatulici cu fața de lat și nervii de lut, iar adepții au sărbătorit nașterea protoromânei ca revelație carpatină pre-cristalizată

Fanatik TV, noul centru de genetică lingvistică mistică. Invitat special: guru Mesia Căcălin Georgescu. Martor uimit: Mihai Tatulici. Victimă: realitatea.

Dacă istoria este o știință, atunci ceea ce s-a întâmplat în studioul Fanatik TV cu ocazia interviului dintre Mihai Tatulici și Căcălin Georgescu este echivalentul unei crime împotriva umanității cognitive. Pentru că într-o seară liniștită, în care ar fi trebuit să dezbatem probleme de interes public, am asistat, în direct și în reluare, la nașterea unei noi mitologii carpatine, în care latina nu doar că nu e mama limbii române, ci e doar o verigă ratată din ADN-ul protoromânei absolute.

Căcălin Georgescu (inginer de meserie, mesia de vocație și derviș mediatic cu diplomă de iluminat la fără frecvență) a declarat cu ochi senin și glas hipnotic că româna este limba-mamă a latinei. A făcut-o fără să clipească, fără să tușească, fără să-și consulte măcar un neuron istoric. Cu acea siguranță pe care numai cei chemați direct de Zamolxe prin fibrilații karmice o pot avea.

Mihai Tatulici, cu experiența lui de jurnalist postrevoluționar și privirea resemnată a unui tată care tocmai a aflat că fiul lui crede în Moș Crăciun la 40 de ani, a încercat să reziste. A pus întrebări, a adus contraargumente, a scos din burtă, cu ultimele forțe, câteva resturi de logică, degeaba. În fața entuziasmului mistic al domnului Georgescu, realitatea a fost evacuată în șoaptă, escortată de un dicționar de latină în lacrimi.

Pe scurt, Căcălin Georgescu a rescris istoria live, cu un marker gros și cu hârtie de împachetat mituri. Potrivit dumnealui, nu doar că dacii vorbeau română pură înainte de Hristos, dar o și predau romanilor în tabere lingvistice cu papara tradițională.
Cicero? Un fel de traducător al lu’ Moș Măgăruș.
Virgiliu? Probabil a făcut liceul la Sarmizegetusa, profil uman.
Traian? A plecat cu tabla în cap, dar cu româna în suflet.
Până și ideea de evoluție a limbilor a fost declarată demodată, probabil un produs al conspirației Vatican-Soros-UE-Netflix. În viziunea lui Georgescu, limba română n-a evoluat, ea a existat dintotdeauna, completă, pură, nespălată în apele decadentismului latin. Practic, Dumnezeu, după ce a creat lumina, a zis: „Să fie româna!”

Cei care au pus botul

Dar partea cea mai sinistru-amuzantă nu e ce a spus Georgescu, e ce a urmat: armata lui de adepți digitali a explodat în extaz cerebral.
Pe Facebook, forumuri și subsolurile întunecate ale internetului, dacii de tastatură s-au activat instantaneu, ca niște viruși ai sensului comun:
„Bravo, dom’ Căcăline, le-ai zis-o la trădători!”
„Am știut dintotdeauna că latina e o făcătură!”
„Protoromâna era limbă de lumină, nu ca latina aia păgână!”
Și, evident, nelipsita postare apocaliptică:
„Academia Română e controlată de masoni care ascund adevărul despre daci!”
Acești fanatici (un melanj exploziv de șoferi de dube cu blog, teologi de mahala și oameni care cred că „etimologie” e un tip de brânză) au început să împartă clipurile cu Georgescu ca pe moaște digitale. Pentru ei, nu contează că totul contrazice 200 de ani de lingvistică, arheologie, istorie comparată și bun-simț.
Adevărul lor nu se caută, se simte. Preferabil pe stomacul gol și cu ceafa umedă de indignare patriotică.

Concluzia? Ne-am întors la peșteră, dar cu Wi-Fi

Ce am văzut la Fanatik nu a fost doar o emisiune. A fost un ritual de exorcizare a rațiunii, cu Georgescu în rol de mare preot și Tatulici în rol de martor bătrân și neajutorat.
Protoromâna a fost întronată ca regină a limbilor. Latina a fost retrogradată la rang de jargon de colonie. Știința a fost scuipată cu iubire. Fanii au aplaudat în transă.
Și toți ne-am întrebat, uitându-ne în gol:
Oare Platon chiar era oltean?
Oare dacii aveau Google Translate?
Oare Mihai Eminescu a prevăzut totul și de-aia scria cu majusculă la „Dacia Eternă”?

Spoiler pentru viitor:

În episodul următor de la Fanatik: „Mihai Viteazul, primul astronaut român. Călătoria lui pe Lună cu calul dacic invizibil.”
Până atunci, rămâneți conectați. Limba română a început să se plângă că o doare capul. Și e doar începutul.

Suveranul cu Creierul în Leasing: Martirii TikTokului și Apocalipsa cu Selfie-Stick

Cum autosuveranizarea live a devenit ritual național, iar românii derutați își taie buletinul în semn de revoltă digitală, sub patronajul noilor profeți ai prostiei în bandă largă

România, acest loc unde în fiecare lună înflorește câte o sectă politică cu IQ-ul unei găini plecate în pelerinaj, a mai produs o minune: ,,suveraniștii” fără suveranitate cognitivă. Ei sunt cetățenii 3D (Derutați, Dezorientați și Drastici) care, în loc să își exercite dreptul de vot cu discernământ, aleg să-și taie buletinul cu cuțitul de unt, live pe TikTok, ca dovadă supremă de disidență digitală.

Acești mesiați de Facebook, fiii vitregi ai algoritmului și nepoții bastarzi ai teoriei conspirației, trăiesc cu certitudinea că G SIEmion este o întrupare reîncarnată a lui Vlad Țepeș cu număr de partid, iar Căcălin Georgescu, un Iisus Cristos ecologic cu doctorat în compostare spirituală.

În timp ce alții își taie venele în tăcere, suveranistul român își taie pașaportul cu foarfeca de grădină, convins că frontiera poate fi trecută doar cu gândul, iar vama cu vibrația. Își filmează gestul eroic cu o mâna tremurândă de indignare și cealaltă ocupată cu selfie-stickul, sub hashtagul #FreeDacia1310 sau #JesuisSIEmion, ca și cum s-ar afla la barricadele revoluției, nu într-o garsonieră cu chirie de pe TikTok Live.

Acești patrioți de carton, crescuți la sânul televiziunii de nișă și înțărcați de Wikipedia citită pe diagonală, confundă suveranitatea cu libertatea de a fi ridicol în direct. Ei cred că statul paralel se află în buzunarul de la spate al blugilor și că NATO e o marcă de iaurt grecesc conspirativ.

Dar nu-i poți condamna. Într-o țară în care analfabetismul funcțional e o formă de artă naivă, autosuveranizarea e singura formă de terapie accesibilă. Tăiatul actelor devine o sfântă împărtășanie inversă: în loc de vin și azimă, carduri de sănătate și buletine.
Și așa se nasc noii martiri ai TikTok-ului, mausolee ambulante ale prostiei televizate, fluturând steagul dacismului mistic și al confuziei civice ca pe o pânză de Picasso pictată cu mopul.

În concluzie, dacă românul nu s-a născut poet, măcar s-a reinventat influencer de apocalipsă naționalistă. Iar în loc de conștiință, are conexiune bună la net.

 

Portofelul român și studiul de caz etern

Cum românii transformă un experiment global despre onestitate într-o lecție despre șmecherie instituțională și democrație de buzunar, portofelul român

În marele studiu mondial al celor 17.000 de portofele pierdute „din greșeală” pentru a testa integritatea popoarelor, România a răspuns ca de obicei: cu un gest discret, dar ferm, în buzunarul celuilalt. La noi, portofelul găsit nu se returnează, se valorifică, fie prin troc, fie prin tăcere administrativă, fie printr-o notă de subsol într-un referat despre „condiția materială a angajatului bugetar sub presiune morală”.

Și da, cum bine remarca Ștefan Liiceanu în cartea sa „România. 20 de ani de hoție – studiu de caz”, nu mai e vorba de accidente, ci de ADN instituțional. Hoția e, în esență, forma noastră de organizare. Statul funcționează pe bază de shortcuts și șpăgi, iar poporul, sătul să aștepte cinstea, votează direct cu escrocii – măcar ăia promit că fură organizat.
Românii nu mai votează oameni, ei votează ecouri, rezonanțe goale care repetă promisiuni cu ecou de hol de primărie sau votează șarlatani cu diplomă, care îți vorbesc despre democrație în timp ce-ți verifică discret codul IBAN. Și culmea ironiei? Mulți dintre ei returnează portofele, dar doar dacă în ele găsesc un buletin de vot, pe care îl folosesc, firește, pentru binele lor personal.

Funcționarul român, între timp, nu se simte deloc vinovat. El știe că lucrează într-un sistem în care conștiința este opțională, dar dosarul cu șină e sfânt. Iar dacă un portofel ajunge pe mâna lui, se supune logicii superioare: „Nu e al meu, dar nici nu-i mai trebuie altuia.”
De fapt, portofelul acela e România însăși, l-am pierdut demult, și de fiecare dată când pare că l-am regăsit, îl dăm iar pe mâna unor oameni care-l golesc cu gesturi elegante și ne zâmbesc de la tribună, apoi ne explică, cu aerul unui expert în comunicare publică, că nu e furt, ci reprezentare parlamentară.

Așadar, ce învățăm din studiu? Că în România nu e nicio surpriză. Portofelele dispar, valorile sunt relative, iar vinovații se aleg. La propriu. Prin vot democratic.

Notă finală:
Într-un sondaj recent, întrebați dacă ar returna un portofel găsit pe stradă, 62% dintre români au răspuns:
„Depinde cine ne întreabă.”
Restul au întrebat dacă e vreo cameră de luat vederi prin zonă.

România educată cu forța și cu filtru de pisicuță

Cum TikTok-ul, conspirațiile și suveranismul de carton rescriu manualul de educație națională în era dezinformării cu AI și live-uri profetice, România educată

În Republica Educațională TikTokistan, școala se face doar dacă are filtru, sunet de fundal și minimum trei conspirații la minut. A fi prost nu mai e o rușine, e un badge de identitate națională. România educată? Mai degrabă România alfabetizată emoțional de Dihania SOS și re-evanghelizată de Căcălin Georgescu, acest Rasputin de Carrefour, care vine cu Biblia într-o mână și cu protocoalele Sionului în cealaltă, predând lecții de geopolitică în emisie live, cu vocea lui Ceaușescu resintetizată prin AI.


Tineretul educat pe TikTok votează AiURiști. Cei care cred că dacă ai părul ud când citești Constituția, ți se schimbă ADN-ul și devii suveran. Sunt urmașii mândri ai dacilor care luau bacul prin telepatie și care astăzi confundă mitologia cu realitatea, fizica cu bioenergie și cititul cu un virus injectabil de Big Pharma.

Șoșocii, aceste icoane urlătoare cu crucea în dinți și tricolorul înfipt în sinusul frontal, predică în numele unui popor martir, mort de prostie clinică, dar viu pe TikTok. Ediția 2.0 a Nebunului din Dealul Spirii: acum cu wireless și cont de OnlyFans unde îți vinde „adevăruri interzise” la 5 € pe lună și un picior de lemn spiritual.

Iar POT-ul? Partidul Oamenilor Tămăduiți, de logică, o adunătură de feți-frumoși psihedelici, care văd în Căcălin Georgescu un amestec între Dalai Lama, Nostradamus și Șerban Nicolae beat, Cu plete, spume la gură și powerpointuri despre suveranitate metabolică. Îți explică de ce 5G-ul îți fură sufletul și cum metalele grele îți scad vibrația chiar în timp ce-ți dau fluturașul de vot.

România educată a ajuns o țară unde bacalaureatul îl iei dacă știi care e diferența dintre Illuminati și Illimani, iar cultura generală se măsoară în cât de sigur ești că Australia nu există. O țară în care profesorii sunt dați afară că nu știu să facă live pe Insta, iar elevii scriu cu emoji în teză, dar știu pe de rost ultimele 14 profeții ale lui Arsenie Boca, editate de Nutriționistul Dacic cu diplomă din Tibetul Maramureșean.

Concluzia? Nu există. E în cloud. Și poate fi accesată doar cu VPN spiritual.
Pentru restul… există TikTok.

 

Românul, între sfințenia de PRM și salvarea prin șoșocism

Cum a ajuns românul să schimbe iconița cu mitraliera electorală și să confunde duhovnicia cu delirul naționalist

Într-o țară unde păpădia se usucă de rușine când aude discursul public, românul nostru de rând (altădată agricultor și cititor de etichetă de pe borcane) și-a găsit între timp profeții. Nu pe Netflix, nu pe National Geographic, ci direct din cenaclul Sfinții Legionari în Viață. Se aprinde candela, se dă share la Petre Puțea spunând că “un prost educat e mai periculos decât o grenadă”, și apoi se votează cu o grenadă.

Justin Stârvu, duhovnicul cu filon de Horia Sima, e astăzi partener de poster cu Marilyn Monroe, iar românul suspină cu lacrimi de usturoi: „Vai, ce frumos vorbea!”. Nu contează că bătrânul făcea ode Gărzii de Fier cu mai multă patimă decât scandează galeria FCSB în Giulești. Important e că „era duhovnicesc”, adică avea barbă și bombarda fraierii cu metafizică.

Iar când se satură de moșii ăștia sfințiți cu trecut dubios, ce face Homo Dacicus Ortodoxus? Se duce glonț la vot și bagă ștampila cu mistică buimacă: Șoșoacă, clanurile AiURiștilor, POT (Partidul Oglindă Tradițională?), și evident, Căcălin Georgescu, omul care crede că se poate face economie naționalist-ecologică pe bază de bălegar și filosofie din anii ’30.

Ne mirăm apoi că România arată ca un ceai de sunătoare turnat pe o instalație electrică. Când idolii tăi politici sunt indivizi care consideră că Holocaustul e opțional, dar cărțile lui Noica sunt obligatorii în programul de guvernare, înseamnă că ai schimbat alfabetizarea cu autocombustia ideologică.

Dar nicio grijă, poporul care a trecut de la Eminescu la Codrin Ștefănescu fără să clipească, de la Puțea la Șoșoacă fără filtru, va învinge sau se va autodistruge cu un râs sănătos și o injecție de spitalul nouă. Până atunci, like și amin la postarea cu „România va renaște cu neamul și neamul cu România”, de pe pagina „Ortodoxia face rating”.