sâmbătă, februarie 7, 2026
Newsletter
BLOG
Acasă Blog Pagina 47

Libertatea de exprimare nu înseamnă dreptul la minciună

MBM - KritiQ
-
0
Libertatea de exprimare nu înseamnă dreptul la minciună

Libertatea de exprimare implică responsabilitate, nu libertatea de a răspândi știri false, manipulare și propagandă fără consecințe

Urmărind știrile, am fost informat, cu un tremur în retină și o vibrație patriotică în stomac, că doamna Anomalia(Anamaria) Gavrilă (deputat POT și aparent noua Fecioară Digitală a Dreptei Adevărate) cere formarea unei comisii parlamentare care să investigheze… ce altceva decât cenzura rețelelor sociale. Motivul? Mai mulți formatori de opinie și jurnaliști cu aplecare spre basme geopolitice ar fi fost „cenzurați” pe nedrept de marile platforme globale, acești sataniști tehnologici care, culmea, au început să aibă pretenții de responsabilitate socială.

Printre „martirii” libertății de exprimare enumerați în epistola doamnei deputat se numără Robert Turcescu – (acest acoperit-autodescoperit al serviciilor care activează în jurnalism pe post de deformator de opinie, fost candidat, fost jurnalist, actual influencer de Facebook și eternă enigmă profesională), Ion Cristoiu  (cunoscut și ca tovarășul turnător Coroiu, editorialist de epocă și călăreț pe mituri istorice alternative și cel care ne-a vorbit despre găina care a născut pui vii, pe langă multe alte inepții pe care le debitează cu nonșalanță și convingere), Dan Andronic (cândva strateg, urmașul unor securiști, fostul soț al Ancăi marș! Alexandrescu, azi expert în nimic cu păreri despre tot), și BobbyD (un soi de interfață digitală pentru teorii ale conspirației îmbuteliate la Moscova).

Toți acești deformatori de opinie ar fost reduși la tăcere de „dictatura algoritmului”, acea entitate malefică ce nu permite distribuirea nestingherită a fake news-ului cu fundiță tricoloră și fabricată la Kremlin.

Acum, serios, să ne înțelegem, de când libertatea de exprimare înseamnă că poți spune absolut orice, fără să răspunzi pentru nimic?

Libertatea de exprimare e ca sarmaua: nu funcționează fără foi de control, e un drept, da, dar nu unul absolut. Într-o societate democratică, dacă ai dreptul să vorbești, atunci ai și datoria să gândești, precum și responsabilitatea pentru tot ceea ce debitezi. Iar dacă tot ce-ți iese pe gură sau pe taste sunt manipulări, minciuni, dezinformări, conspirații și apeluri subtile la simpatii pro-Putin, nu te mira că lumea te scoate din algoritm, căci nu, nu ești persecutat, ești doar… toxic.

Să fim foarte clari:
Platformele sociale nu sunt precum instituțiile publice din România, unde toți iresponsabilii pot debita orice, sub protecția imunității parlamentare. Platformele sunt obligate să-ți promoveze delirul doar pentru că ai cont și opinie. Facebook nu e Parlamentul, TikTok nu e Agora, iar dacă ai fost suspendat pentru dezinformare, nu înseamnă că ești Socrate, înseamnă că, poate, ai spus prea mult din ce nu era cazul, nu pentru că era incomod, ci pentru că era fals.

Ce face doamna Anomalia(Anamaria) Gavrilă e un act de PR ieftin și o confuzie gravă între libertatea de exprimare și libertatea de a răspândi orice ai visat noaptea după două pahare și o sesiune de Sputnik News. Iar comisia ei nu va apăra adevărul, ci va deveni doar un alt microfon pentru delirul organizat.

Iar despre cei „cenzurați”? Să nu-i mai facem martiri. Să nu mai confundăm sancționarea dezinformării cu o crucificare modernă. Când susții teorii care afectează sănătatea publică, siguranța națională sau coeziunea socială, când repeți ca papagalul versiuni ale Kremlinului despre Ucraina și NATO, nu mai ești „jurnalist incomod”, ești doar parte a problemei.

Ce nu se spune în toată această victimizare teatrală e faptul că libertatea de exprimare implică (automat, natural, inevitabil) responsabilitate.
Nu există „dreptul la prostie iresponsabilă”. Nu există libertate de exprimare fără limită când acea limită e impusă de adevăr, bun-simț și lege.

Nu ești cenzurat pentru că spui ce gândești. Ești penalizat pentru că spui minciuni care pot dăuna grav altora.

Dacă „adevărul tău” are nevoie să fie apărat de o comisie parlamentară pentru că niciun algoritm nu-l mai tolerează, poate că problema nu e libertatea, ci calitatea „adevărului”.

În final, propun și eu o comisie, una care să investigheze cum am ajuns în punctul în care aleșii nației să se plângă de faptul că nu mai POT minți nestingheriți și să le ia apărarea deformatorilor de opinie. Propun o comisie pentru bun-simț digital, cu președinte barmanul de la colț, care mi-a zis odată, între o bere și-o tăcere înțeleaptă:
„Libertatea fără responsabilitate e doar haos cu pretenții.”

Șapte facultăți

MBM - KritiQ
-
0
Șapte facultăți

Am șapte facultăți, opt dacă-l punem la socoteală pe barmanul de la colț care m-a învățat diferența dintre vis și comă alcoolică, diplomele mele țin loc de izolație fonică într-o garsonieră confort trei, toate-s obținute la școala vieții. Dincolo de toate, pentru că nu m-am lămurit după primele două încercări, mi-am reluat studiile a treia oară, cu același aplomb, din convingerea că rata la întreținere se plătește mai ușor cu un nou carnet de student și un coleg născut când eu aș fi terminat prima licență, poate.

Tura de noapte

MBM - KritiQ
-
0
Tura de noapte

Cornel Priceputu, paznic de noapte-n cimitir și paznic de zi al soției sale, pe care-o bănuia de partide de șah, extraconjugale, cu vecinii din cartier, era la muncă, supraveghea locatarii să nu se adune-n grupuri și să facă paranghelii, ori să părăsească incinta. Se întâmpla să fie stare de urgență-n pandemie și cimitirele erau închise, conform legii. Cum sta el și se pupa c-o sticlă de țuică, ațipi și o văzu pe nevastă-sa cum încerca poziții diverse, pe tabla de șah, cu vecinul de deasupra.

Dragoș Anastasiu și mita cu bon fiscal la ANAF

MBM - KritiQ
-
0
Dragoș Anastasiu și mita cu bon fiscal la ANAF

Vicepremierul Dragoș Anastasiu a plătit mită legalizată sub formă de consultanță fictivă. DNA confirmă: a fost denunțător, nu doar martor

Vicepremierul Anastasiu – sfântul protector al evaziunii cu acte-n regulă

Nu e lucru ușor să dai șpagă opt ani la rând fără să obosești. E nevoie de disciplină, constanță, o viziune fiscală coerentă și, mai ales, un stomac tare, poate chiar două. Dragoș Anastasiu le are pe toate, e omul care a reinventat „taxa de protecție” în varianta white-collar: se dă consultanță fictivă, se semnează frumos, se facturează netulburat și se merge mai departe spre reformarea României, bineînțeles, din postura de vicepremier.

Fiindcă da, în România, dacă ai plătit mită constant, organizat, cu chitanțe și tot tacâmul, nu te numești infractor, ci „bun cetățean cu spirit antreprenorial”. Iar dacă nu te-au prins la timp, e vina sistemului care n-a fost suficient de vigilent, nicidecum a ta, păi se poate?

Sfânta Mita Recunoscută – ocrotitoarea guvernelor progresiste

Într-o țară unde unii se roagă la moaștele Sfintei Parascheva, alții se roagă la contabilul de la ANAF. Iar când nu ajută contabilul, vine doamna Burlacu, protectoarea evazioniștilor și mama consultanței fără obiect. Tanti Burlacu, un fel de madam Popescu în variantă fiscală: cu o mână ia, cu cealaltă promite că nu dă.

Și așa, între 2009 și 2017,  Dragoș Anastasiu a finanțat cu sârguință cariera doamnei. Peste 150.000 de euro – nu pe prostii, nu pe lux, nu pe vreo amantă exotică. Pe consultanță inexistentă. Ca să nu existe și dosar.

Când l-au întrebat procurorii dacă știe ce a făcut, a zis „Da, știu, dar nu prea voiam.” O formă elegantă de autodenunț cu jumătate de gură. Și, cum la DNA cooperarea e noua spovedanie, omul a primit indulgență totală. Nu doar că nu l-au urmărit penal, dar l-au și numit martor. Ca și cum un hoț care recunoaște că fură e promovat paznic la bancă.

Reforma – acel cuvânt care s-a sinucis în direct

Nu poți să strigi „reformă morală” în stânga și „analfabetism fiscal cu bună credință” în dreapta, decât dacă ești foarte antrenat în echilibristică ipocrită. Anastasiu pare să fie. A zis public, cu emfază de patron de pensiune bio: „Am fost doar martor, nu denunțător.” A doua zi, DNA l-a contrazis cu documente: „Ba da, a fost denunțător, de-aia am clasat dosarul.”

Într-o țară normală, omul își dădea demisia, în România, dă un interviu la Digi24, zâmbește, explică, își cere scuze într-un mod atât de sec încât ți se face milă de scuzele respective. După care trece la treabă: elaborează politici fiscale. Că cine înțelege mai bine sistemul decât cel care l-a fentat artistic?

Politica – sportul în care corupția e alergată cu medalie pe piept

PSD, cu ipocrizia de partid second-hand, sare de fund în sus: „Să demisioneze!” Adică partidul cu peste 200 de dosare penale în istorie cere capul unui corupt reformat. E ca și cum Pablo Escobar s-ar supăra pe un dealer local că n-a plătit TVA.

Sindicatele funcționarilor cer și ele demisia. Corect, doar că sunt aceiași funcționari care i-au făcut cafele doamnei Burlacu în birou timp de un deceniu.

Nicușor Dan, eternul introvertit salvator, declară că „nu știa” de faptele lui Anastasiu. De ce nu știa? Aceasta-i întrebarea.

Concluzie: statul paralel e deja în funcție – și are contract de consultanță

Ce învățăm de aici? Că, dacă vrei să fii vicepremier în România:

Nu trebuie să fii cinstit, ci să știi când să spui „Știți, recunosc…”

Nu trebuie să reformezi, ci doar să mimezi reforma cât timp ai imaginea corectă.

Nu trebuie să ai onoare, ci un avocat bun și un PR mai bun.

Dragoș Anastasiu e doar simptomul. Boala e veche, metastazată și decorată cu funcție publică. Până la următoarea campanie electorală, avem deja slogan:

 „Cu Anastasiu în guvern, nu ne mai e frică de ANAF. E partener!”

Iar dacă mâine DNA îl cheamă iar, nu-i nimic, poate ia și o consultanță nouă pe drum, că doar e reformă, nu?

PS

Așteptăm cu deosebit interes să aflăm de ce nu știa președintele Nicușor Dan, precum și reacția prim-ministrului Ilie Bolojan. 

Câinele meu a început să vorbească

MBM - KritiQ
-
0
Câinele meu a început să vorbească

M-a scos la plimbare, eu n-aveam chef, dar el simțea aroma cățelelor în călduri ce-și etalau coafura și noile hăinuțe prin parcul înghețat. L-am apucat de lesă și am pornit la pas, el a vrut în pas grăbit, apoi alert, bursc, s-a oprit. A naibii javră, aud și mă minunez. Mă uit în jur, nimeni, mai facem câțiva pași, cotim la primul colț, pe aleea ce dădea în parc, o văd pe vecina, își plimba patrupedul, recunosc, nu-mi e prea simpatică, dar nici javră n-o găsesc. Atunci am aflat că are o cățea.

SC Cabinet Chirurgie Estetică ,,Siliconul Vesel” SRL, Piața Obor, pe stânga

MBM - KritiQ
-
0
SC Cabinet Chirurgie Estetică ,,Siliconul Vesel” SRL, Piața Obor, pe stânga

Cum dai colțul, dai de noi. Oferim servicii de chirurgie estetică sau inestetică, obstetrică și peisagistică facială, maxilo-barbitală, țâțe și buci pentru fătuci. Dacă ai o piesă, o bucățică, o toartă sau cum îi mai spui tu ăleia de care nu vrei să afle soția, ea e bună, dar nu prea, o aduci la noi și ți-o tunăm. Dacă treci, să aduci și niște spirt, chirurgul nostru suferă de Parkinson și nu intră-n operație până nu dă o jumătate pe gât. Toate serviciile noastre le oferim pe răspunderea ta.

Celelalte 10 porunci

MBM - KritiQ
-
0
Celelalte 10 porunci

Moise era constipat de vreo două zile, burta-i se umflase și-l strângea cureaua de simțea că o să plesnească iminent. La un moment dat, văzu un tufiș, a decis de-ndată să-și mai încerce norocul înc-odată, poate de data asta o să-i iasă. Cum sta el pe vine, neavând cu ce-și ține mâinile ocupate, luă cele două lespezi de piatră din preajmă-i și începuse a le scrijeli cu unghiile-i netăiate de luna trecută. După îndelung efort, reuși, scapă de povară și de unghii. Coborât-a cu pietrele, citi și auzi: altele n-ai?

Odată ieșit din tufiș, scăpat fiind de constipație și de unghiile-i lungi, Moise coborâ cu cele două lespezi, pe care le scrijelise în timp ce stătea pe vine. Se apucă de citit. Norodu-l trimite la origini și-i strigă să vină cu altele 10. Moise se codi, de-ndată se gândi și le născoci. 1. Să nu prea curvești. Mulțimea se gândește că e voie, dar nu prea mult și-l aplaudă frenetic. 2. Să nu rânjești la femeia altuia. Gloata se irită, îl trimite-n locul din care a fost zămislit și se apucă de băut.

Universitatea de Științele Vieții din Timișoara

MBM - KritiQ
-
0
Universitatea de Științele Vieții din Timișoara

Nicușor Dan retrimite în Parlament legea prin care 500 hectare ajungeau gratuit la Universitatea de Științele Vieții din Timișoara

Când în România se face o donație de peste 500 de hectare din terenul statului, nu vorbim de caritate, ci de jaf cu fundiță legală. Nu e act de generozitate, ci de generare a unor viitoare vile, cu etaj, piscină și eventual un laborator de cercetare la subsol, să dea bine în acte. Iar când Universitatea de Științele Vieții din Timișoara, aflată deja în centrul unor scandaluri de corupție, primește această pleașcă, miroase a combinație de sorginte universitar-mafiotă cu parfum de PUZ-uri și pământuri parcelate pe șustache.

Legea, inițiată de eternul servitor al intereselor „academice” Sorin Cîmpeanu (același care a vrut să redefinească plagiatul până când ar fi putut trece și o compunere de clasa a VI-a drept teză de doctorat) prevedea transferul gratuit al celor peste 500 de hectare la Universitatea de Științele Vieții din Timișoara. Statul (ca un tată senil) urma să le cedeze fără măcar să întrebe: ,,Da’ voi ce faceți cu ele, copii?”

Totuși, pe acest fond de somn instituțional profund, cineva a tresărit. Nu, nu DNA-ul (care probabil completează încă formularele de toner) și nici CCR-ul care a aprobat legea într-un mod atât de nonșalant încât aproape că ai impresia că au semnat-o în somn, între două cafele servite de lobby-ul imobiliar.

Cel care a spus nu acestui jaf cu diplomă a fost Nicușor Dan, președintele României, care a îndrăznit să facă exact ceea ce ne-am obișnuit să nu mai așteptăm de la nimeni din funcțiile înalte: să gândească, să citească și (culmea!) să refuze o hoție ambalată în panglici academice, asta după ce o făcuse și KWI, ambii contestând legea cu pricina.

Cine-l cunoaște pe Nicușor Dan știe că are o relație specială cu terenurile: le apără de betoane ca pe propria mamă. Este genul de om care se ceartă cu dezvoltatorii ca un domn cu guler apretat certându-se cu o haită de dulăi, calm, cu logică, dar înjurat din toate direcțiile și cu toate astea, nu cedează.

A retrimite o astfel de lege în Parlament nu e doar un gest birocratic, ci un semnal public că statul nu e de vânzare cu metru pătrat, chiar dacă ai o universitate care se ascunde după titulaturi pompoase și hârtii de protocol. nu e doar un centru de învățământ, ci și un simbol al rețelei în care învățământul superior a fost transformat în canal de scurgere pentru interese locale.

În mod ironic, terenurile respective ar fi trebuit să ajute studenții să facă practică agricolă. Îți și imaginezi cohorta de tineri, cizme în picioare, semănând porumb pe un teren pe care între timp se ridică un cartier rezidențial cu „vibe eco” și „viziune sustenabilă”, practică, nu glumă.

Iar profesorii implicați în scandalul de corupție de la universitate ar trebui să-și scoată pălăria în fața lui Nicușor Dan, nu de respect, ci de frică, pentru că în lumea lor, orice blocaj de acest tip înseamnă pierderi de milioane. Ei (care și-au făcut doctoratul în „cum să driblezi statul”) tocmai au dat de cineva care încă citește Constituția ca pe un act viu, nu ca pe o carte de bucate pentru grupuri de interese.

CCR-ul a dat undă verde acelei legi, probabil fiind prea ocupat să-și apere propriile pensii speciale, neavând chef să explice cum e posibil ca orice lege cu iz penal să treacă filtrul lor cu miros de legalitate expirată. Justificarea lor? E „în regulă” , exact ca în bancul cu pacientul căruia i se amputează piciorul greșit, dar totul e conform procedurilor.

Într-o țară unde „tunurile imobiliare” au rang de obicei național, gestul lui Nicușor Dan pare aproape exotic. E ca și cum ai descoperi că un polițist din intersecție chiar știe codul rutier sau că un parlamentar a citit Constituția, mirare totală în tabăra celor obișnuiți ca instituțiile statului român să fie complice la actele de corupție.

Așa că da, merită spus răspicat: Bravo, Nicușor Dan! Într-un ocean de indiferență și complicitate, ai fost singurul care a ținut cu dinții de 500 de hectare și de principiul că statul nu se conduce ca o agenție imobiliară.

Pentru unii, 500 de hectare sunt o șansă de îmbogățire.
Pentru Nicușor Dan au fost o linie roșie.

În timpul liber, sunt detectiv particular

MBM - KritiQ
-
0
În timpul liber, sunt detectiv particular

Uneori mai stau, stau și cuget, tresar din meditație, oricând aud vreun muget. Odată, neavând ce face, livram capace, oricui se tupila-n propria-i carapace, întocmai precum un stridii-devorator rapace. Într-o bună zi, la mine veni, o mândrețe de femeie ce-și pierdu a centurii de castitate cheie. Făr-să mai stau pe gânduri, sărit-am de pe scânduri, șiroaie-mi cădeau rânduri, eram excitat și am transpirat. Pe dată m-am apucat, cheia-i de căutat și am eșuat, când am ejaculat pe lenjeria ei, de pat.

O nuntă cu final neașteptat

MBM - KritiQ
-
0
O nuntă cu final neașteptat
Duduia Vanda, mare vampă, avându-l ca animal de companie, patruped, pe Gicu, mereu matol, ce avea la rândul lui un cuc, la o șuetă, dimpreună cu lelea Floarea, o parvenită cam înfiptă, stăpâna prin cununie a lui Ion, un poc, cum îl descrie, care purta mereu cu el un cocoș, hotărâră să-și cunune înaripatele. La biserică, popa, un papagal vorbitor, postat fiind în dreptul posteriorului duduiei, făcea semne obscene. Cocoșul lui Ion, porni înverșunat spre curul Vandei, când se lovi de cucul ce se dovedi mai iute la mânie.
1...464748...62Pagina 47 din 62

Sunt Marian. N-am răspunsuri, dar am glume. KritiQ e blogul meu - ironic, amar, uneori chiar amuzant.

KritiQ

TENDINTE

CATEGORII

Toate drepturile rezervate © MBM- KritiQ by BITMADRID