Căcălin Georgescu – între compost existențial și mentoratul păgubos al „ăluia micu’”
Am urmărit cu un pahar de pelin și două pastile de răbdare letală interviul domnului Căcălin Georgescu la Marius Tucă și pot declara cu mâna pe telecomandă că, dacă s-ar organiza un campionat mondial de logoree metafizico-dacopată, acest om ar juca finala cu el însuși și tot ar pierde, pentru că ar vorbi atât de mult încât arbitrul s-ar sinucide în pauza publicitară.
Georgescu, cândva funcționar pe la ONU, probabil la departamentul de reciclare a banalităților planetare, s-a întors să ne ,,mântuieze” cu idei care miros a varză reîncălzită din mileniul trecut, dar împachetate în ambalaje bio, cu litere de aur pe fond de apocalipsă.
În interviu, l-a numit pe G SIEmion „ăla micu’” și s-a autoproclamat mentorul lui. O imagine care te face să regreți că evoluția nu vine cu buton de reset. Să-l ai pe Georgescu mentor e ca și cum ai merge la vânătoare cu o busolă care urlă poezii de Coelho și te trimite direct în mlaștină, dar cu demnitate suveranistă.
Ce să-l învețe? Să vorbească fără să spună nimic? Să clipească grav în timp ce recită compuneri despre „sufletul românesc” ca o rudă beată la parastasul bunului simț? Împreună, cei doi au carisma unei candele stinse și forța intelectuală a unei perechi de opinci uitate într-un colț de muzeu.
Căcălin Georgescu vorbește despre România ca despre o ființă mistică ce se poate vindeca prin compostare spirituală, dar uită că atunci când sapi în grădină după identitate, dai cel mai des peste viermi, nu peste rădăcini. Iar SIEmion… SIEmion e acolo ca să dea din cap, ca un bobblehead uitat pe bordul unei dube ideologice fără frâne.
În concluzie, acest interviu a fost o lecție vie despre cum poți rostogoli o întreagă populație în butoiul absurdului naționalist, cu surle, trâmbițe și miros de gaz lampant. O oră de televizor care-ți face creierul să se simtă ca o bujie montată greșit într-un Trabant cu pretenții de Tesla.
Dar poate așa e menirea lor: Georgescu – compostul ideologic, SIEmion – planta carnivoră, și noi – muștele.
