Jocuri de umbre și marionete: G Simion, sugeraniștii AiURiști și Nicușor Dan în teatrul absurd al politicii românești
România politică de azi e o piesă de teatru absurd în care toți actorii se calcă pe replici, iar scena e plină de fum, oglinzi și cabluri prost izolate. În rolul principal, G SIEmion – un fel de Che Gueiarna de Obor – care s-a implicat mai mult în politica Poloniei decât în propria campanie. Mai lipsea să-și scoată pașaport diplomatic la Varșovia.
Se laudă cu victoria naționaliștilor de acolo, de parcă i-ar fi dus el personal la urne cu Loganul. De fapt, dacă ar fi fost cu adevărat parte din valul conservator european, acum nu își decupa interviuri din podcasturi obscure, ci ar fi președintele României. Dar nu e. N-a fost niciodată. A fost doar o marionetă stridentă, un instrument creat să țină sub capac frustrările naționaliste reale din societate și să livreze spectacol pentru televiziuni.
Sugeraniștii AiURiști care-l susțin – un amestec colorat de idioți utili, corigenți geopolitici și patrioți de tastatură – continuă să creadă că dau jos globalismul din living, în papuci, cu Dacii, Arsenie Boca și Putin în fundal. Cu cât le explici că G SIEmion e o capcană politică, cu atât te privesc mai suspect, ca pe un dușman personal al „neamului”.
Trecem, cu o tresărire de speranță, la președintele Nicușor Dan. Om onest, clar. Dar și extrem de nepotrivit în rolul de mare jucător pe scena globală, mai ales când e împins de la spate de o echipă de lichele second-hand care s-au repezit la el ca muștele la halva. Bula lui de „consilieri” pare extrasă direct dintr-un casting pentru o emisiune ratată de PR politic. Oameni buni la postări și catastrofali la conținut. Un fel de Uber pentru gafe diplomatice.
Vizita sa în Polonia? Un test pe care l-a picat cu grație. A vrut să puncteze pro-european, dar a sfârșit mimând politica externă cu o expresie de elev premiant care încearcă să pară dur la ora de sport. România nu e lider regional și n-a fost niciodată, în ciuda poeziilor recitate de consilierii de Facebook. România e un stat care, în diplomație, trebuie să tacă frumos și să semneze unde i se spune. Când vrei să pozezi în lider, dar vii cu lecția învățată de pe feed-ul de TikTok, ieși prost.
Totuși, Nicușor Dan are meritul de a fi rămas vertical într-un ocean de viermuială politică. Problema e că, în timp ce el încearcă să învețe să înoate, pe lângă el s-au prins de colacul lui de salvare tot felul de lichele, înecați profesional, dar foarte vocali. Dacă nu scapă repede de ele, o să-l tragă la fund cu tot cu proiectul de reformă care încă mai pare posibil.
Așa arată România în 2025:
– Un SIEmion care trăiește din iluzii importate și aplauze de la fantome geopolitice.
– O sectă sugeranistă care confundă credința cu spamul.
– Un președinte lucid, dar asaltat de paraziți politici care îi șoptesc strategii de carton între două stories.
Finalul? Încă se scrie. Dar pare scris de Ionesco și regizat de Kafka.
