Când corupția internă e realitatea, dar U.E. devine scuza perfectă
De câte ori un proiect eșuează, o autostradă întârzie, sau un spital rămâne doar pe hârtie, politicienii de la București găsesc rapid țapul ispășitor: Bruxelles-ul.
Doar că, adevărul crud e altul:
Banii vin, dar dispar în birocrație, contracte fictive și lipsă de responsabilitate. În 2024, Parchetul European (EPPO) a deschis peste 250 de anchete privind fraude în România, cu prejudicii estimate la 2,3 miliarde de euro.
La rândul său, DNA a descoperit scheme prin care fondurile europene au fost sifonate prin documente false și proiecte fantomă.
Bruxelles-ul nu e vinovat. Problema e aici, acasă la noi: lideri incapabili, administrație coruptă și o clasă politică ce preferă să nu-si asume eșecurile proprii.
Dacă Polonia, Ungaria sau Portugalia au investit banii europeni în autostrăzi, spitale moderne și universități competitive, România rămâne blocată într-o imagine dureroasă: drumuri de secol XIX, școli fără caldura și spitale unde infecțiile nosocomiale ucid mai multe persoane decât bolile.
Unde suntem față de Vest
- Infrastructură – Polonia a depășit 5.000 km de autostradă. România abia trece de 1.000. Diferența nu ține de bani – fondurile au existat – ci de management, de continuitatea proiectelor și de voință politică.
- Educație – La testele PISA, România rămâne în coada clasamentelor europene.
Mai bine de 4 din 10 elevi nu reușesc să înțeleagă corect un text scurt, ceea ce înseamnă analfabetism funcțional. În timp ce noi bâjbâim între reforme începute și abandonate, alte țări comparabile au mers direct pe investiții serioase: școli digitalizate, profesori bine pregătiți și programe adaptate vremurilor.
- Sănătate – România a promis spitale regionale, dar ele au rămas la stadiul de machete și planșe. Cehia și Croația, cu bani europeni, au reușit să ridice unități medicale moderne. La noi, realitatea rămâne cea a saloanelor supraaglomerate și a infecțiilor nosocomiale.
- Venituri – Salariul mediu net în România este de aproximativ 1.000 de euro, de patru ori mai mic decât în Germania sau Austria. Diferența este cu atât mai dureroasă, cu cât prețurile la energie, chirii sau alimente se apropie rapid de nivelul occidental.
Problema reală
Nu Bruxelles-ul este vinovat pentru stagnarea României. Uniunea nu ne oprește să absorbim fonduri, nu ne blochează să construim autostrăzi și nici nu ne interzice modernizarea administrației. Obstacolul este intern:
- lipsa de viziune pe termen lung,
- lipsa de competență în administrație,
- lipsa de responsabilitate a clasei politice.
De fiecare dată când se ratează un proiect, când se pierd bani necheltuiți sau când se blochează reforme, nu UE este de vină, ci modul în care România își organizează instituțiile și își alege liderii.
Cu toate acestea, liderii români preferă să arunce „mâța moartă” la Bruxelles ori de câte ori apar întârzieri, blocaje sau eșecuri. Se creează o poveste comodă: „Uniunea e rea, ne pune piedici, ne tratează ca pe o periferie”. În realitate, incapacitatea este aici, acasă. Uniunea nu este dușmanul; neputința administrativă și lipsa de responsabilitate politică sunt.
Adevărul incomod
România are la dispoziție toate resursele necesare pentru a reduce decalajele cu Vestul. Dacă nu o face, nu este pentru că „UE ne tratează ca pe o colonie”. Este pentru că noi înșine alegem să ne tratăm ca pe o periferie.
Uniunea oferă cadrul, banii și exemplele de succes. România trebuie să ofere seriozitatea, proiectele și responsabilitatea. Altfel, vom continua să ne comparăm cu alții și să ne plângem, în timp ce șansele istorice trec pe lângă noi.