Neamul care avea nevoie de o lege, ca să nu mai ceară dosar cu șină
Trăim, iubiți români, într-o zonă a planetei unde normalitatea nu e o stare, ci un act normativ. Așa cum ai nevoie de lege ca să nu parchezi pe trecerea de pietoni, noi am avut nevoie de Parlament, de Monitorul Oficial și de 180 de zile de așteptare, ca să stabilim, oficial, un lucru care ar trebui să fie de la sine înțeles pe orice planetă civilizată.
Așa că, haideți să ne aplaudăm. Pentru că doar noi, neamul românesc, am reușit performanța de a legifera bunul-simț.

Victoria absurdă a anti-birocrației: Adio, dosar cu șină!
Să ne gândim la marea victorie din iulie 2023: interzicerea dosarului cu șină.
Și aici ne oprim un pic. De ce ai nevoie de o lege care să interzică unei instituții să-ți ceară să cumperi tu obiecte de papetărie, pentru ca instituția să-și facă treaba?
Pentru că suntem români, de-aia! La noi, dosarul cu șină nu era doar un obiect. Era un simbol: simbolul puterii meschine a statului, simbolul acceptării umilinței, simbolul faptului că tu, ca cetățean, trebuia să plătești (și să te umilești) pentru propriul tău drept. Eram singurul popor din Univers unde, dacă depuneai un dosar fără șină, funcționarul te privea cu o ură sacră, de parcă încercai să dărâmi temeliile statului. „Păi, nu vedeți, dom’le, că nu are șină? Cum să țin eu actele la un loc, să fie ordine? Veniți mâine cu dosar adecvat!”
Acum, legea a venit. Nu pentru că statul a realizat absurditatea, ci pentru că am ajuns la un punct unde lipsa șinei era, probabil, considerată atac la siguranța națională.

Maternitatea și rușinea legiferată: alăptatul în public
Trecem la a doua performanță legislativă, Legea 182/2021: Alăptatul în public este legal și obligatoriu, sub amenințarea amenzii, să nu te iei de mamă!
Da, dragii mei. Am avut nevoie de o lege care să prevină ca o mamă să fie dată afară din magazin, din parc sau de la coadă la pâine, pentru că își hrănește copilul. În timp ce în alte țări, alăptatul este un lucru banal, la noi, era o chestiune de moralitate publică.
Doar noi, românii, eram capabili să ne scandalizăm de un bebeluș care mănâncă, dar să fim perfect OK cu un bețiv care bea pe bancă. Legea a trebuit să vină și să ne spună, practic: „Oameni buni, bebelușii trebuie să mănânce. Lăsați-i în pace!”

Imaginează-ți dezbaterile din Parlament: „Domnule președinte, propunem un amendament: alăptatul, dar doar cu un voal din in, pe culori pământii, și numai între orele 14:00 și 14:30!”
Fără lege, ne-am fi certat la infinit, dacă bluza mamei e prea decoltată, sau dacă bebelușul mănâncă prea zgomotos.

Credința contra vizibilității: icoana de pe parbriz
A treia bijuterie: Amenda pentru icoanele și cruciulițele care îți blochează parbrizul.
Siguranța rutieră, ziceți? Nu. Aici e vorba despre sinteza perfectă a neamului: Vrei să fii și cu Dumnezeu (cu 15 cruciulițe atârnate și o icoană cât palma), dar vrei să fii și primul la semafor (chiar dacă nu vezi când se face verde din cauza obiectelor sfinte)?
Doar românul are nevoie de o lege care să-i spună că, credința nu se măsoară în numărul de obiecte din parbriz, ci în distanța de frânare. Legea a trebuit să intervină pentru că, lăsați la liber, am fi transformat parbrizul în iconostas mobil, complet opac, și ne-am fi bazat doar pe intervenția divină pentru a evita accidentele. „Am apăsat pe frână, dar nu a vrut Sfântul Nicolae!”
Ne amintim să fim oameni, dar cu legea în mână
Așadar, dragi români, suntem un popor unic. Nu ne putem baza pe bunul-simț pentru a nu cere dosar cu șină. Nu ne putem baza pe empatie elementară, pentru a permite unei mame să-și hrănească copilul. Și nu ne putem baza pe instinctul de supraviețuire, pentru a nu ne bloca vizibilitatea cu obiecte sfinte.
Neamul nostru are nevoie de o lege pentru a valida orice acțiune care în orice alt loc ar fi banală. Și, deși e comic, poate că e un semn bun. Poate că, odată ce ne-am obișnuit cu ideea că trebuie să respectăm legea, ne vom aminti, încet-încet, că putem respecta și… normalitatea.
Acum, dacă mă scuzați, trebuie să verific dacă am voie legal să respir în lift. Nu s-a dat lege pe subiectul ăsta încă.

