Cum sărăcia și prostia devin combustibilul perfect pentru clanurile politice care se hrănesc cu viitorul nostru
Sărăcia și prostia sunt ca doi frați siamezi născuți din incestul dintre statul român și clasa politică: inseparabili, urâți și ținuți artificial în viață pe spinarea noastră. România este astăzi într-o competiție cosmică pentru premiul Nobel la capitolul „Cum să-ți distrugi poporul cu zâmbetul pe buze și ștampila pe buletinul de vot”. Și ghici ce? Suntem lideri detașați. Da, noi, poporul care a inventat coada la pașapoarte și scuza „merge și așa”.
Guvernele s-au schimbat ca lenjeria intimă într-un cămin studențesc, rar și numai când situația devine insuportabilă. Ba PDSR, ba PNL, ba PSD, ba PDL, ba USR, ba cine mai apare pe taraba politică. Dar, indiferent de sigla politică, combinația mortală rămâne aceeași: sărăcia și prostia. Căci fără ele, cum ar mai putea să prospere aceste clanuri politice care ne vând viitorul la kilogram și-l exportă pe la offshore-urile din Panama?
Sărăcia și prostia ca strategie de guvernare
Hai să fim serioși! Crede cineva că incompetența clasei politice este accidentală? Nu! Sărăcia și prostia sunt menținute intenționat. Sunt politică de stat, politică de partid, politică de clan. Când ești sărac și prost, nu-ți mai pasă de nimic în afară de supraviețuire: să ai o ciorbă pe masă, să-ți plătești întreținerea și să-ți iei un televizor în rate, pe care să-l ții pornit la Antena 3 sau România TV, ca să afli pe cine trebuie să urăști săptămâna asta.
Dar, hai să ne înțelegem: prostia nu e doar lipsă de carte. Prostia e atunci când vezi că-ți fură portofelul din buzunar, dar te bucuri că ți-a dat un autograf pe șapcă. Prostia e când votezi aceiași oameni care te-au scuipat în gură și apoi te miri că miroși a scuipat. Prostia e atunci când crezi că „ăștia noi” vor face ceva diferit, când de fapt au absolvit aceeași școală a hoției cu diploma înrămată pe pereții Parlamentului.
Clanurile politice – mafioți în costum de firmă
În România, politica nu e despre ideologii. Dreapta, stânga, centru? Glume proaste. Toți sunt membri în aceeași bandă, dar se prefac că se bat între ei, exact ca niște actori prost plătiți dintr-o telenovelă turcească. Unii poartă costum Hugo Boss, alții sacou chinezesc de la Dragonul Roșu, dar toți au aceeași misiune: să mulgă vaca numită România, până nu mai rămâne din ea decât pielea și oasele.
Clanurile astea se sucesc la putere cu o eleganță demnă de o casă de toleranță. Când ești în opoziție, plângi de grija poporului, bați cu pumnul în masă și promiți lapte și miere. Când ajungi la putere, îți umpli buzunarele cu lapte praf contrafăcut și miere stricată. Și totul pe spinarea celor condamnați la sărăcie și prostie.
Sărăcia și prostia în educație
De ce să investim în școli, biblioteci și profesori bine plătiți, când putem să investim în borduri schimbate la doi ani și festivaluri de mici cu bere la halbă? Educația produce oameni liberi, iar oamenii liberi pun întrebări incomode. Nu, domnule! În România, scopul sistemului de învățământ nu e să te învețe să gândești, ci să înveți pe de rost comentariile la „Baltagul” și să le uiți a doua zi. Așa se asigură perpetuarea sărăciei și prostiei.
În loc de laboratoare moderne, avem WC-uri în curte. În loc de profesori respectați, avem dascăli care fac grevă pentru 200 de lei în plus la salariu, ca să-și cumpere cartofi mai ieftini. Și atunci să nu ne mirăm că 30% dintre elevi sunt analfabeți funcțional. Dar sărăcia și prostia sunt perfecte pentru politicieni: mai puțină educație înseamnă mai multe voturi vândute pe o găleată, un litru de ulei și promisiunea unei pensii mai mari „după alegeri”.
Sărăcia și prostia în spitale
În spitalele noastre, șpaga e mai importantă decât diagnosticul. Vrei să te operezi? Scoate banul. Vrei să ai parte de respect? Adu un pachet de cafea. Vrei să nu mori pe masa de operație? Adu o sticlă de whisky la anestezist. Sistemul de sănătate românesc e construit pe aceeași fundație de sărăcie și prostie. Doctorii buni pleacă în străinătate, iar cei rămași fac business din halatul alb.
Și ce face statul? Bagă bani în „proiecte strategice”. Traducere: în buzunarele șefilor de clan politic. În loc de spitale regionale, avem biserici la fiecare colț de stradă. În loc de echipamente medicale, avem licitații trucate. În loc de sănătate, avem pomeni electorale.
Sărăcia și prostia în infrastructură
Autostrăzi? Glume! Noi avem cea mai scumpă groapă asfaltată din Europa. Avem șantiere care durează mai mult decât construcția piramidelor egiptene. Și, la final, tot ne prăbușim cu mașina într-o groapă mai adâncă decât deficitul bugetar.
Sărăcia și prostia nu doar că întrețin drumurile proaste, dar și mentalitatea: „Lasă, bă, că ajungem și pe câmp dacă ocolim un pic!”. Politicienii au descoperit că nu e nevoie să construiască nimic. Ajunge să inaugurezi aceeași bucată de drum de trei ori, cu panglică și discurs patriotic. Aplauze! Poporul se uită la televizor și plânge de emoție, de parcă ar fi câștigat Cupa Mondială la fotbal, nu dreptul de a circula pe un drum de 5 kilometri.
Mass-media: fabrică de prostie
Cum altfel să întreții prostia decât prin televiziuni plătite de clanuri politice? În România, știrile nu se dau, se vând. Ziariștii nu sunt câini de pază ai democrației, sunt câini de companie ai mafioților politici. Ai bani, apare povestea ta. N-ai bani, nu exiști.
Talk-show-urile politice sunt concursuri de cine minte mai frumos. Moderatorii mimează indignarea, iar invitații își fac numărul, ca niște clovni care se dau experți. Și uite așa, sărăcia și prostia se propagă, se viralizează, devin identitate națională.
Istoria recentă: de la Iliescu la prezent
Am avut 35 de ani de democrație originală, made in România. De la Ion Iliescu, care ne-a învățat să fim săraci, proști și recunoscători, până la actualii „lideri”, care ne vând ca forță de muncă ieftină la multinaționale. Sărăcia și prostia nu doar că n-au dispărut, dar au devenit program electoral.
În anii ‘90, eram săraci și proști, dar aveam speranță. Credeam că intrarea în NATO și UE o să facă să ne curgă lapte și miere pe străzi. Azi avem autostrăzi de hârtie, spitale de carton și școli care se prăbușesc peste elevi. Dar ce contează? Avem mall-uri, avem carduri de credit și avem Black Fraierday. Asta e prosperitatea promisă. Ironia face că nici Black Fraierday nu mai e Black, ci doar „șapte zile cu reduceri fictive”.
Comparații cu alte state
Slovenia are 1,8% populație în deprivare materială severă. România are peste 17%. Dar noi avem talent la gimnastică și cântece populare. De ce să construim spitale, când putem să trimitem fete să ia medalii și apoi să le abandonăm în mizerie? De ce să facem educație, când putem să exportăm chelneri și șoferi de TIR în Germania?
Ungaria, cu toate derapajele ei politice, are infrastructură mai bună. Polonia are industrie. Cehia are turism și salarii mai mari. Noi avem… sărăcia și prostia. Și un brand de țară cu frunzuliță verde, care a costat milioane. Asta e diferența.
Sărăcia și prostia în viața de zi cu zi
În sat, sărăcia și prostia sunt evidente: case dărăpănate, bătrâni care așteaptă pensia ca pe Moș Crăciun și copii care pleacă în Italia să culeagă căpșuni. În oraș, sărăcia și prostia sunt mai subtile: rate la bănci, joburi prost plătite și credința că „așa e peste tot”.
Românul sărac și prost se mândrește că are smartphone de ultimă generație, dar nu are bani de întreținere. Stă la bloc, dar aprinde lumânarea când pică liftul. Merge cu Dacia obosită, dar postează pe Facebook că trăiește ca un boier. Sărăcia și prostia au devenit status social.
Diaspora: exportul de sărăcie și prostie
Am trimis milioane de români la muncă afară. O parte au reușit, alții au dus cu ei același bagaj de sărăcie și prostie. Și acum avem sate întregi populate de copii crescuți de bunici, cu părinți pe WhatsApp. În timp ce politicienii se bat cu pumnii în piept că diaspora e „mândria României”, adevărul e că diaspora e dovada eșecului statului.
Căci dacă aici era bine, cine mai pleca? Dacă aici aveam educație și spitale, cine mai spăla WC-uri în Spania? Dar pentru clanurile politice, diaspora e aur: trimit bani acasă, iar banii intră în economie. Perfect! Exportăm sărăcie și prostie, importăm valută.
Religia: sponsorul sărăciei și prostiei
Să nu uităm și de marele partener al statului: Biserica. În loc să fie far de lumină, a devenit farfuria de ciorbă din care se hrănesc popii și politicienii. Sărăcia și prostia sunt întreținute cu promisiuni de viață veșnică, dacă pui 5 lei la cutia milei și votezi cu cine spune părintele. Și, culmea ironiei, biserica a ajuns cel mai mare investitor în imobiliare, terenuri și business-uri. Asta în timp ce credincioșii numără bănuții pentru a-și plăti lumânările.
De ce votăm șarlatani?
Simplu: pentru că sărăcia și prostia sunt politică de stat. Un om educat și prosper e greu de cumpărat. Un om sărac și prost e ieftin și ascultător. Sistemul de învățământ a fost distrus metodic, tocmai pentru ca noi să rămânem săraci și proști. Și, fiind săraci și proști, continuăm să votăm șarlatani, sperând că următorul hoț va fura „mai cu bun-simț” decât precedentul.
Și uite așa, România devine o țară unde viitorul e mereu amanetat, prezentul e mereu jefuit, iar trecutul e mereu falsificat. Sărăcia și prostia conduc România, iar noi suntem spectatorii care plătesc biletul la propriul faliment.
Deci…
Nu e de mirare că românii votează șarlatani. Din moment ce educația a fost distrusă cu bună știință, sărăcia și prostia sunt moștenirea națională. Și, până nu rupem acest cerc vicios, vom continua să fim conduși de aceeași mafie politică, care ne vinde iluzii la kilogram și ne cumpără viitorul pe doi lei și-o găleată electorală.