Șoșoacă și dihania SOS, între vaca isterică și boul juridic, într-un spectacol grotesc al acuzațiilor, imunității și scandalurilor conjugale
Când politica rumegă scandal
În țara în care micii se mănâncă cu muștar electoral, iar știrile se beau la halbă, a apărut un nou meniu de vară: Șoșoacă și dihania SOS. N-ai nevoie de digestiv, că îți cade greu oricum. Este combinația unică dintre o vacă isterică – Diana Șoșoacă – și un bou juridic – Silvestru Șoșoacă. Fabula „Vaca și boul” s-a reîncarnat în secolul XXI și s-a mutat la televizor, unde protagoniștii rumegă acuzații, mug declarații și își aruncă bălegar verbal în direct și-n reluare.
De data asta, nu mai avem morală cu parfum de literatură clasică, ci o dihanie SOS, un urlet național care răsună din Parlament până la Parchet. E un SOS care nu cere salvare, ci audiență, like-uri și voturi.
Șoșoacă și dihania SOS – definiția termenilor
Ce este Șoșoacă și dihania SOS? Un monstru cu două capete, ambele urlând, dar în direcții diferite.
Pe de o parte, avem Vaca politică, Diana Șoșoacă, care rumegă microfoane și le transformă în lapte acru de breaking news. Ea nu paște iarbă, ci televiziuni, și le digeră în comunicate de presă. Vaca asta nu dă lapte, ci mugete cu iz de amendamente imposibile.
Pe de altă parte, avem Boul juridic, Silvestru Șoșoacă, un biet ruminant care a descoperit trei articole de lege și crede că e avocatul diavolului. El nu mai are plug, are declarații de presă. Nu mai trage la căruță, ci trage de fosta soție la DNA, cu urarea pioasă: „Sigur o s-o rețină. Doamne ajută!”.
Iar dihania SOS este o vită încălțată purtătoare de râtniță. Nu e un animal mitologic, ci unul mediatic: o combinație de isterie, frustrare și dosare penale. Este mugetul conjugat care se aude până la Bruxelles și face Parlamentul European să sune ca o fermă în plin sezon de împerechere.
Capetele de acuzare, capetele de vită și capetele goale
Diana Șoșoacă se poate lăuda cu o colecție impresionantă de capete. Nu de vacă, ci de acuzare: 11 la număr.
Lipsire de libertate în mod ilegal – adică varianta modernă a „cine a legat vaca de stâlp”.
Promovarea ideilor fasciste sau antisemite – o fermă de idei periculoase.
Ultraj – când mugetul devine insultă.
Și alte delicii juridice care transformă vaca într-un soi de minotaur legislativ.
Un critic observa că fiecare acuzație seamănă cu un cap de vită din abator: le pui la rând și îți iese o șaorma juridică. Problema e că șaorma asta se vinde pe post de „adevăr politic”.
Șoșoacă, în schimb, își linge botul și spune că e doar lapte acru turnat peste biata ei libertate. Pentru ea, imunitatea parlamentară nu e un privilegiu, ci un talisman magic: „Binecuvântată fie imunitatea, căci ea spală toate păcatele și înghite toate dosarele!”.
Criticii – corul mugetelor din tribună
Un scandal fără critici e ca o vacă fără clopot. Iar în cazul nostru, clopoțelul sună puternic.
Silvestru Șoșoacă spune că Diana este „foarte ușor de dus de nas”, adică vaca poate fi dusă de bot în orice direcție de oricine îi flutură o bucată de iarbă mediatică.
Analiști politici comentează că totul seamănă cu o telenovelă de doi bani, un circ ieftin cu actori plătiți la minut de audiență.
Deputatul Cristescu îi numește „doi cretini care se ceartă zilnic”, ceea ce ridică întrebarea: dacă vaca și boul sunt cretini, ce sunt spectatorii care îi urmăresc zilnic? Probabil publicul fidel de la ferma politică.
Juriștii spun că invocarea obsesivă a imunității e o farsă juridică, un lapte stricat vândut drept smântână constituțională.
Criticii nu mai sunt neutri: unii dau cu biciul, alții cu tămâie, dar toți recunosc că în ringul acesta se luptă două animale politice, care n-ar trebui să fie lăsate libere în curtea democrației.
Fabula „Vaca și boul” rescrisă în stil contemporan
În versiunea clasică, vaca și boul dialogau cu o minimă înțelepciune. În varianta modernă, Șoșoacă și dihania SOS, fabula sună așa:
Vaca (Diana) se plimbă prin Parlament și spune: „Uite cât lapte dau eu poporului!”. Doar că laptele e plin de spume și miroase a urină electorală.
Boul (Silvestru) răspunde dintr-o tribună: „Sigur o să o rețină, Doamne ajută!”. Nu știe exact pe ce articol de lege, dar important e să mugească mai tare decât vaca.
Morală: când vaca și boul se ceartă, ies doar balegă și breaking news.
Această fabulă contemporană e prima din literatură care nu se încheie cu „Morala fabulei este…”, ci cu „Continuarea mâine, pe toate posturile de știri”.
Spectacolul scârbavnic al scandalului
Imaginează-ți un circ fără clovni. Nu e nevoie, că avem deja. Se numește scandalul Șoșoacă și dihania SOS.
În arenă, vaca Diana urlă la presă, boul Silvestru se roagă să o vadă la arest, iar spectatorii se îndoapă cu popcorn politic. Fiecare declarație e transmisă live, fiecare acuzație devine trending topic, fiecare insultă se transformă într-un titlu cu majuscule.
Dacă Shakespeare ar fi fost român și ar fi prins vremurile astea, piesa lui s-ar fi numit „Arest sau nu arest, aceasta-i întrebarea”.
Cine pierde, cine câștigă
Publicul pierde timp și nervi, dar câștigă râsete amare.
Politica românească pierde orice urmă de demnitate și devine o fermă de meme-uri.
Șoșoacă și dihania SOS câștigă notorietate, like-uri, rating și, eventual, câte o anchetă penală bonus.
Vasăzică…
Șoșoacă și dihania SOS nu e doar un cuplu scandalagiu, e un bestiar politic: vaca urlă, boul se răzbună, hienele din presă se hrănesc, iar corbii din instituții dau târcoale.
Morală? Când o vacă isterică și un bou juridic transformă divorțul în telenovelă, statul de drept devine grajd de circ.
Și, ca să parafrazez un clasic, „în România, nimic nu se pierde, totul se transformă în pamflet”.
Post Scriptum: Părerea mea despre Șoșoacă și dihania SOS
Să fie clar de la început: dacă cineva mă trezește în toiul nopții și mă întreabă ce cred despre Șoșoacă și dihania SOS, răspunsul meu ar fi simplu: „Exact ce crede ficusul din sufragerie despre furtuna de afară: știe că îl zguduie vântul, dar nu are cum să fugă din ghiveci.” Și cam așa suntem toți în România, spectatori captivi într-un ghiveci politic, unde apa e murdară și lumina vine doar din reflectoarele televiziunilor de știri.
Cuplul Șoșoacă și dihania SOS e ca tusea și junghiul: vin la pachet, te sufocă, te înțeapă și nu-ți dau pace până nu ajungi la doctorul numit „rating”. Unul tușește isteric în Parlament, celălalt junghie juridic prin declarații și plângeri, iar împreună îți dau senzația că politica românească a intrat direct în secția de pneumologie.
Și nu, nu e doar o figură de stil. Șoșoacă și dihania SOS sunt precum clovnul și vaca dresată: el face tumbe pe lângă codul penal, ea rage în microfoane, iar împreună îți vând un spectacol penibil care ar face invidios chiar și Circul de Stat. Problema e că biletul la circ îl plătim noi toți, contribuabilii care am sperat la o democrație, dar am primit o grajd-crație.
Câștigătorii? Simplu. Câștigătorii sunt chiar ei, cei doi protagoniști ai fabulei moderne. Șoșoacă și dihania SOS câștigă capital electoral, capital de imagine și capital de circ. Fiecare ceartă televizată le mai aduce un vot, fiecare insultă publică le mai adaugă un fan pe Facebook, fiecare dosar penal le mai oferă o medalie de „victime ale sistemului”. Într-o țară normală, asemenea comportament te-ar trimite acasă, să rumegi în liniște, dar în România te trimite direct în Parlamentul European cu diurnă și imunitate.
Pierzătorii? Noi, evident. Publicul, spectatorii de bună credință, oamenii care își plătesc impozitele și au încă tupeul să creadă că statul există pentru altceva decât să ofere scenă vacilor și boilor cu diplomă. Noi pierdem timp, pierdem răbdare, pierdem încredere și pierdem iluzia că votul contează. Pentru că, să fim sinceri, votul nostru a fost deja confiscat de sugeraniștii care au susținut și au votat cuplul Șoșoacă și dihania SOS. Da, acei votanți entuziaști, cu ochii în lacrimi și inimile pline de nădejde, care au confundat zgomotul cu soluția și isteria cu democrația.
Dar nu e nimic nou sub soare. România are tradiție în a transforma personaje caricaturale în eroi de stat. Doar că în cazul de față, caricatura nu e desenată cu creionul, ci cu dosare penale și declarații isterice. Și aici se vede cel mai bine cât de bine funcționează marketingul politic: Șoșoacă și dihania SOS sunt, în esență, un brand, o franciză grotescă, un fel de McDonald’s al scandalului, cu meniul „Big Muget” și desertul „Doamne Ajută!”.
Când privești atent, realizezi că povestea asta nu e despre doi foști soți certați. Nu, e mai mult. Este despre cum o țară întreagă devine spectator la un meci de noroi, în care vaca și boul se hârjonesc în public, iar mulțimea aplaudă frenetic, ca la luptele de gladiatori. Doar că aici nu curge sânge, ci curg postări virale și comunicate de presă.
Și pentru că tot vorbim de fabule, să rescriem una pe scurt: „Vaca și boul s-au certat pe câmpul politic. Vaca spunea că are imunitate, boul că știe legea. Vaca mugea, boul răgea. Poporul privea. Și, la final, poporul plătea.” Morală: când Șoșoacă și dihania SOS se bat, noi suntem paiele care se aprind la jarul scandalului.
Așadar, dragă cititorule, părerea mea e simplă: Șoșoacă și dihania SOS nu sunt un accident al democrației, ci o oglindă perfectă a ei. Sunt produsul unei culturi politice unde scandalul e mai valoros decât soluția, unde țipătul bate argumentul și unde votul e ghidat de spectacol, nu de rațiune. Și până când nu vom înceta să confundăm circul cu politica, vom continua să trăim în această fabulă absurdă, unde vaca și boul sunt staruri naționale, iar noi suntem doar rumegușul pe care calcă.
În concluzie, dacă cineva mă mai întreabă ce cred despre Șoșoacă și dihania SOS, o să răspund așa: „Sunt ca tusea și junghiul, ca șnițelul cu muștar, ca ciorba reîncălzită de trei ori – îți fac rău, dar unii continuă să o consume, convinși că e hrană pentru suflet. De fapt, e doar fast-food politic servit în grajdul național.”
