Intru-n casă, e întuneric și simt că a mai intrat cineva, odată cu mine, dar n-am văzut pe nimeni. Mi s-o fi părut doar. Mă simt urmărit. Ești paranoic, îmi zic. Un fior rece îmi străbate șira spinării și aprind lumina. Mă uit în jur. Nu-i nimeni. Încerc să mă liniștesc. Intru-n baie, lăsând ușa întredeschisă. În duș, simt o privire ce mă pătrunde. Îmi iau prosopul, mă șterg și când să-l arunc în mașina de spălat, îl văd pitit în cuvă. E Negri, motanul negru al vecinei de la doi, care mă privește sfios.