Tu nu știi ce-i cu tine. Posibil. Tu nu știi ce vrei. Posibil. Tu nu ai perspective. Posibil. Te atașezi de oamenii care te ajută și le rămâi fidel. Posibil. Trebuie să. Posibil. Nimic nu trebuie. Posibil. Îndrugi toate prostiile. Posibil. Ascultându-le, mă gândeam că e posibil și îmi revizuiam toate ideile despre mine, punându-mi totodată întrebarea dacă nu cumva chiar așa aș fi văzut din exterior. Dar dacă toate acestea sunt doar o proiecție a persoanelor în cauză și nu mă vizează absolut deloc?