Tanasă vs Tanasă – când un deputat se ceartă singur și se auto-amenință cu o pasiune demnă de Shakespeare
Prolog
Există momente rare în viața politică românească în care realitatea depășește teatrul absurd. Momente în care Ionesco își dă palme în mormânt, iar Kafka își cere drepturi de autor retroactive. Un astfel de moment este spectacolul numit „Tanasă vs Tanasă”, o piesă în care actorul principal joacă simultan rolul victimei și al agresorului, al justițiarului și al denunțătorului, al plânsului și al celui care îl provoacă.
Pe scurt: Dan Tanasă, deputat AUR, primește amenințări… de la Dan Tanasă.
Dar să nu fim prea cinici încă de la început: poate că nu e el, poate că e doar o coincidență cosmică, poate că ProtonMail e noul Triunghi al Bermudelor și acolo dispar neuronii nefolosiți.
Dar pentru că un pamflet cere să mergem până la capăt cu absurdul, vă invit să urmăriți desfășurarea evenimentelor în scene succesive, unde Dan Tanasă și alter-egoul său, Lemn Tanasă, își trimit mesaje de amenințare și își răspund reciproc, într-o simfonie grotescă a prostiei.
Nașterea unei amenințări
E seară. Deputatul Dan Tanasă se uită fix la ecranul laptopului. În lumina palidă a becului economic, chipul său strălucește de indignare preventivă. Știe că urmează o crimă culturală, dar nu știe dacă o comite el sau dacă o suportă. Își mușcă buza și tastează:
- Lemn Tanasă (prin e-mail, amenințător):
„Băi Tanasă, să-ți fie rușine! O să vin peste tine și o să-ți confisc ștergătoarele de parbriz. Nu scapi de mine! Semnat, un terorist anonim și foarte autentic.” - Dan Tanasă (citind cu voce tare, tremurând teatral):
„Vai, Dumnezeule mare! Am primit o amenințare de moarte!… Sau de parbriz. Dar tot moarte miroase.” - Să ne înțelegem: un om normal ar ridica din umeri. Dar un Tanasă vede aici ocazia vieții sale. Își face o captură de ecran, o postează pe internet și adaugă întrebarea existențială:
„Voi cum ați reacționa la asta?” - Comentatorii, evident, reacționează:
„Probabil aș înceta să-mi mai scriu singur e-mailuri, domnule deputat.”
Dubla personalitate intră în arenă
Dimineață. Soarele nici nu apucă să răsară că Tanasă deja stă cu ochii în telefon, așteptând replică de la sine însuși. Și vine.
- Lemn Tanasă:
„Ascultă aici, tu, Tanasă. Eu sunt cel adevărat. Tu ești copia. Și am să te distrug cu forward și reply all!” - Dan Tanasă:
„Nu, eu sunt originalul! Tu ești un lemn fără frunze, o creangă moartă, un fake news cu mâneci lungi!” - Disputa devine existențială. Nici Descartes n-ar fi îndrăznit să pună pe masă o astfel de dilemă: „Exist pentru că îmi trimit amenințări, sau nu exist pentru că le primesc de la mine?”
Escaladarea conflictului
În fiecare zi, câte un nou mail. Tonul devine tot mai apocaliptic.
Lemn Tanasă: „Atenție, Dan! Îți voi sparge contul de Messenger și-ți voi trimite stickere cu unicorni până clachezi psihic!”
Dan Tanasă: „Nu te tem, suflet al meu, dar să știi că eu nu sunt prost să-mi trimit singur mesaje. Sunt doar… foarte inventiv!”
Aici, cititorii încep să simtă miros de prăjeală neuronală. E clar: Tanasă vs Tanasă nu e doar un duel. E o simfonie pentru corzi și tastatură, în care fiecare notă e o insultă scrisă de tine pentru tine.
Publicul intervine
Pe internet, oamenii comentează frenetic.
Unii spun că Tanasă și Lemn Tanasă sunt de fapt aceeași persoană. Alții cred că avem de-a face cu un experiment secret al CIA: „Operațiunea Auto-Spam”.
Eu, însă, ca narator cinic, am altă ipoteză: Dan Tanasă și Lemn Tanasă sunt doi gemeni siamezi lipiți la dosar penal, care se ceartă de când lumea cine să fie victima și cine agresorul.
Scrisoarea de adio
Într-o noapte, Lemn Tanasă îi trimite un mesaj cutremurător lui Dan Tanasă:
- Lemn Tanasă:
„Destinul nostru e să murim împreună, Dan. Tu vei fi eroul care a înfruntat pericolul suprem, iar eu voi fi pericolul suprem care te-a înfruntat. Ce tragedie sublimă!” - Dan Tanasă:
„Nu, Lemn! Eu nu vreau să fiu doar victimă! Vreau să fiu și erou, și judecător, și călău, și comentator politic la Digi24!” - Exact aici înțelegem că piesa „Tanasă vs Tanasă” nu mai e despre e-mailuri, ci despre nevoia disperată de atenție.
Epilog
Și astfel se încheie epopeea unui om care s-a transformat în propriul său hater. Tanasă vs Tanasă, un bărbat care a reușit performanța rară de a fi în același timp victimă, agresor și martor protejat.
Tanasă vs Tanasă e mecuiul secolului, în gala sugeraniștilor, la categoria Scathophaga Stercoraria. Tanasă vs Tanasă sau cum scatofilul se înfruptă din propriu-i căcat.
În definitiv, Tanasă vs Tanasă nu e doar povestea unui deputat, ci oglinda unei mentalități mai largi: aceea a celor care își fabrică singuri dușmanii, doar ca să aibă motive să urle împotriva „străinilor”, „dușmanilor națiunii” și „orice nu înțeleg ei”.
Marea tragedie comică este că, dacă xenofobii ar dispărea de pe lume, aceștia și-ar inventa alții. Sau, mai simplu, și-ar trimite singuri scrisori de amenințare, ca Dan Tanasă.
„Așa că să nu te mire dacă într-o zi vei auzi știrea: Deputatul Tanasă a chemat poliția pentru că s-a amenințat singur în oglindă.”
Și acesta este, drag cititor, sfârșitul marelui duel Tanasă vs Tanasă.
Un spectacol grotesc care demonstrează că, în politica românească, nu mai avem nevoie de adversari externi: avem destui care se bat singuri.