Era o seară târzie, un singur taxi în stație, o ploaie ce părea nesfârșită mă udase până la piele, ca o pisică zgribulită în căutare de adăpost, m-am urcat cu o oarecare teamă. Mi s-a părut bizar să-l văd aproape abandonat la ora respectivă.
– Până la Gara de Nord, am șoptit. Aveam în plan să mă întorc acasă cu ultimul tren disponibil, aproape de miezul nopții. Dacă ajungeam în timp util, aș mai fi avut câteva minute la dispoziție să-mi iau bilet și să aprind o țigară.
– Domnișoară, nu cunoașteți serviciile noastre? Noi lucrăm la pompe funebre, vă duc unde trebuie, nu unde doriți. Și dacă supraviețuiți, vă las în zori la gară. Mi-a răspuns șoferul pe un ton serios, un tip solid care părea epuizat.
În mod normal, aș fi luat în glumă ce mi-a spus, dar luând in considerare tonul serios, mi-a înghețat strigătul de spaimă. Un val de aer rece mi-a cuprins corpul și parcă am paralizat. M-am gândit să deschid ușa și să mă arunc din mașină, însă portiera era blocată, imposibil să fie deschisă.
Ploaia a continuat nestingherită, geamurile s-au aburit de la frig, drumul părea nesfârșit și nu aveam nicio presimțire bună. M-a condus până în Cimitirul Bellu. Mormintele erau perturbate de un zgomot infernal, liniștea nopții era spartă dramatic. Când am coborât, uimirea mi-a încleștat maxilarul și am privit morții într-o tăcere apropiată. Vreo zece muncitori tranșau cadavre și le aruncau peste alte morminte. Sunetul de fierăstrău îmi amintea de abatoarele de porci.
La colț, o ambulanță neagră era parcată și într-un flux continuu și monoton, scoteau din ea, din când în când, câte unul.
Am văzut trecând pe șosea o altă ambulanță. Umbre ce păreau să strige ,,Ajutor!” stăteau cu membrele superioare întinse. ,,Sunt sufletele celor stinși” mi-am zis, ,,Le duc către lumea de dincolo”. Șoferul ambulanței a crăpat geamul și am întrezărit că era îmbrăcat prea elegant pentru un șofer. Un zâmbet sardonic încremenit pe fața lui m-a răscolit până l-am simțit în organe. O senzație amară mi s-a plimbat printre plămâni și rinichi. Atunci am realizat că îmi părea cunoscut. Îl știam dintr-un coșmar cu demoni. Era unul din cetele cele mai adânci ale iadului. Unul sofisticat, care depășea mintea umană, nu genul clasic cu părți de animale pe corp, ci arăta ca un om, nefiresc, politicos aranjat, dar mai ales rău.
Doi indivizi din ambulanța neagră au sărit să mă apuce de mâini, m-au târât cu forța, iar în altercația noastră mi-au acoperit membrele și toracele cu vânătăi. M-au tras cu o forță inumană ca pe o vită condusă la tăiere. Ajunși în interior, m-au legat de mâini și de picioare cu chingi metalice. M-am zbătut și am urlat, cu toate că știam că e în zadar. Un tip în halat alb citea dintr-un dosar. Mi-am observat vag numele și poza pe el. De unde să fi avut dosarul meu medical?, m-am întrebat uluită.
– Domnișoara X39. Sănătate perfectă și tânără, ocupație nestabilită. Contacte inconstante cu familia. Într-adevăr este candidata optimă pentru transplantul de organe. Familia ei va observa abia în cateva luni dispariția.
A spus toate astea, pregătind o injecție cu o substanță necunoscută. În timp ce mi-o administra, am început să mă rog, simțeam că acelea vor fi ultimele mele clipe și am adormit.
M-am trezit simțind că nu mă pot mișca, corpul mi-era complet paralizat. Am putut mișca doar ochii și i-am învârtit ușor privind în jurul interiorului ambulanței. Mâinile mele erau umflate dureros și înnegrite, m-am gândit că se vor necroza în curând. Mi-am amintit de o vorbă a mamei spuse într-o ceartă ,,Să ți se usuce mâinile și să pice!”. Acum blestemul ei se materializa. Am auzit un sfârâit și în aer s-a împrăștiat un miros de carne arsă. Era bisturiul electric care mă despica. Simțeam fiecare durere din timpul operației și nu mă puteam opune. Eram captivă în propriul corp. Am început să mă gândesc la viața mea scurtă. Oare cu ce greșisem în cei 25 de ani ai mei de existență, să merit o asemenea soartă?
Presupusul medic a început să vorbească cu ai săi coechipieri:
– Pensă, vă rog! Mai repede, măi băieți, că mai avem multe operații de făcut în seara asta. Vreau să terminăm mai repede cu internele și vreau să-i recoltăm și creierul, mă va ajuta în studiul pentru teza de doctorat.