Eram curios să văd dacă reușesc să mă strecor până în casă, printre pomii care-mi tot răsăreau în cale. Am încercat. Ceața era atât de densă, încât nu se vedea nici bezna nopții fără stele. Cumva, copacii reușeau să mă vadă și de bucurie, își dădeau ghes să-i îmbrățișez. Cred că ultimul a voit să mă pupe, moment în care am vrut să mă eschivez. Am văzut stele verzi. Ajuns în casă, am reușit să-mi întrezăresc mutra-n oglindă. Acum aveam un ochi superb, cu tușe mov în jur și cu roșu aprins pe lângă iris.