Istoria este repetitivă, așa că sunt nevoit să revin cu o scenetă într-un act, scrisă acum câțiva ani în cinstea forurilor superioare ale Academiei Române.
- – Alo, tovarășul Dumitru Almaș?
- – Da, eu sunt; cu cine am onoarea?
- – Sunt tovarășul…, de la…
- – Gata, să trăiți, vă știu!
- – Uite la ce m-am gândit, am vorbit și cu Tovarășul…
- – Incredibil! Ați vorbit cu Tovarășul despre mine?
- – Da, i-a plăcut și lui povestea cu Mihai Viteazul, care folosea în luptă o bardă cu două tăișuri. Așa folosim și noi socialismul științific, adică una spunem și alta facem.
- – Am mai băgat și eu, din folclorul scandinav; știți cum sunt copiii, vor să fie acțiune.
- – Lasă asta, uite de ce te-am sunat. Mâine dimineață vii la mine, să discutăm despre manualele de istorie. Trebuie rescrise, că învață viitorii uteciști ai patriei numai prostii. Ba că Ștefan era bețiv și afemeiat, ba că János Hunyadi nu-i român verde din Tecuci, ba că Ecaterina Teodoroiu a fost cam rea de muscă. Trebuie să-i faci pe toți după chipul și asemănarea Cârmaciului, am stabilit cu Tovarășul, da’ tot el să rămână cel mai voinic și merele de aur, pricepi tu, că te văz băiat deștept.
- – Am înțeles, să trăiți!
- – Bine. Să știi că ți-am făcut un favor. Puteam să-l propun pe ăla care – în “Legendele Olimpului” – a scris despre Zeus exact cum trebuie zugrăvit Tovarășul. M-am răzgândit în ultimul moment: acelea erau povești cu personaje imperialiste, n-ar fi trebuit să treacă de cenzură. Mai ales că Alexandru Mitru nu are origine sănătoasă, ci provine dintr-o familie de intelectuali.
- – Apreciez, să trăiți!
- – Stai o secundă, să nu-nchizi. Tovarășa Vasilievskaya, pune samovarul, trage perdelele, adu aparatul de proiecție și zi-i tovarășului Nicolaescu să între!
- – Faceți și filme?
- – Asta nu-i treaba ta, tovarășe Almaș, avem oameni pregătiţi; vezi să nu întârzii, că mâine am multă treabă. La zece vine tovarășul Decebal Burebisteanu, cabanier la Babele, să-mi povestească despre ceva energie din Munții Bucegi, poate scăpăm mai repede de datoriile externe.
- Te trec aici, în agendă, la ora nouă: “Mitică – Istoric”!


Istoria este repetitivă, așa că sunt nevoit să revin cu o scenetă într-un act, scrisă acum câțiva ani în cinstea forurilor superioare ale Academiei Române.